Valentin Racoveanu – TENOR
Solist al Operei Naționale București din 2001, tenorul Valentin Racoveanu are un repertoriu extins, ce reuneşte peste 50 de roluri din opere și operete de referinţă precum „Pescuitorii de perle” (Nadir), „Bărbierul din Sevilla” (Almaviva) „Flautul fermecat” (Tamino, Monostatos, Preot I), „Liliacul” (Alfred) sau „Văduva veselă” (Camille de Rosillon), la care se adaugă alte lucrări din repertoriul românesc și universal.
Din 2004 este solist al Operei Comice pentru Copii, unde a evoluat în opere, operete, musicaluri, dar și în concerte susținute atât în țară, cât și în S.U.A., Canada, Israel, Egipt sau Tunisia. Din 2017 este și directorul artistic al acestei instituții.
Pe lângă activitatea de pe scena lirică s-a remarcat printr-un bogat repertoriu vocal-simfonic, fiind unul dintre cei mai apreciaţi interpreţi români ai cantatei „Carmina Burana” de Carl Orff, pe care a prezentat-o pe scene prestigioase precum Concertgebouw din Amsterdam și alături de orchestre de top din România și Ucraina.
Repertoriul său include și alte opusuri de referinţă, precum „Anotimpurile” de Haydn, „Stabat Mater” de Rossini și „Recviemul” de Mozart.
Este un interpret cu o impresionantă disponibilitate stilistică, demonstrată încă de la debutul său în rolul Ruggiero din opera „La Rondine” de Puccini, cu ocazia susţinerii examenului de licenţă la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Facultatea de Canto, promoţia 2002. Cariera sa este marcată de constanţa prezenţelor pe scenele naţionale și internaționale.
Este invitat permanent al filarmonicilor din România și a făcut numeroase turnee în afara țării, atât cu ansamblurile Operei Naționale București și Operei Comice pentru Copii, cât și în nume propriu, în țări precum Japonia, S.U.A., Canada, Anglia, Germania, Spania și Elveția.
Care e replica ta preferată, având în vedere toate rolurile tale de până în prezent?
“Muzica… muzica…! Să cânte muzica!” Este replica Împăratului din spectacolul Motanul încălțat de Cornel Trăilescu, spectacol aflat și în repertoriul Operei Comice pentru Copii. De ce? Pentru că, fără muzică, sufletul nostru ar fi o sală de concerte goală!
Dar momentele care ți-au adus cele mai mari bucurii pe scenă până acum?
De fiecare dată întâlnirea cu micii spectatori, freamătul, nerăbdarea dar și sinceritatea cu care ei privesc și primesc actul artistic, spectacolul, mă face să realizez că nu aș fi vrut să fiu altundeva decât pe scenă, mă încarcă și mă bucură enorm!
Ce nu lipsește niciodată din geanta/rucsacul tău de spectacol? Ai vreun obiect norocos?
Partitura și, ținând cont ca sunt tenor, bomboanele pentru gât! 🙂
Cum intri în pielea personajului? Practici o rutină anume înainte de spectacol?
Când am debutat ca solist de operă, pregătirea pentru spectacol, pe lângă studiul serios al partiturii, însemna o jumătate de oră de pregătire a corzilor vocale și un moment de meditație și concentrare. Pe măsură ce am acumulat mai multă experiență, pregătirea pentru un spectacol a devenit mai mult un proces psihologic. Înainte de a urca pe scenă, fac o scurtă recapitulare muzicală a rolului și a regiei și, bineînțeles, un mic “control” al vocii pentru a mă asigura că totul va merge bine.
Care e cel mai bun sfat muzical pe care l-ai primit vreodată?
Să respect partitura muzicală așa cum a fost scrisă de către compozitor, să pătrund sensul textului scris de libretist, să respect viziunea regizorului în privința punerii în scenă și a personajului pe care îl interpretez și să încerc să fac ca toate acestea, trecându-le prin mine, să pară firești și naturale atunci când joc pe scenă.
Ce îți place să faci în timpul liber, când nu ești pe scenă?
Să călătoresc, să ascut muzică, să șofez, să merg la spectacole, să aflu tot ce este nou în materie de arta spectacolului muzical, să descopăr gusturi, arome și secrete culinare.
Ce înveți tu de la copii? (Pentru că știm că și ei ne învață multe!)
Sinceritatea și bucuria de a trăi la maxim clipa prezentă.
Dacă ai putea să îți spui ceva copilului care ai fost, ce i-ai spune?
Să aibă mai multă încredere în el, să nu înceteze niciodată să viseze și să își urmeze cu mult curaj toate visurile! Și să îi mulțumesc!
Cel mai amuzant lucru care ți s-a întâmplat pe scenă?
Am avut parte de multe momente amuzante pe scenă și acestea apar de obicei atunci când ceva se întâmplă altfel de cum era regizat/programat să se întâmple. Spre exemplu, bâlbele sau o replică spusă greșit (în loc de “tunete și fulgere” spui “funete și tulgere” sau în loc de “păsărelele ciripesc” iese “ciripelele păsăresc”, moment în care îți vezi colegii de pe scenă sau din culise cum râd toți pe înfundate încercând să ducă spectacolul mai departe fără ca publicul să observe), glumele care se fac celor care debutează într-un spectacol mai vechi (spre exemplu, valiza de recuzită, care de obicei este foarte ușoara, este încărcată cu greutăți de scenă astfel încât devine o provocare pentru debutant să traverseze scena cu ea) sau momentul în care, din prea mare “avânt”, o pernă care trebuia doar să sugereze o atingere face să îți zboare de pe cap peruca cu care jucai. Sunt întâmplări care devin “povești de culise” transmise de artiști din generație în generație.
Distribuie articolul
Abonare newsletter
Mai multe noutăți
