Sunetul Muzicii
- +7 ANI
- 150 min
- Musical
- Sala Mare
În casa familiei von Trapp, ordinea și disciplina sunt sfinte! Căpitanul, un om de fier marcat de trecut, conduce cu un fluier, nu cu o voce caldă, și a înlocuit râsetele și veselia cu o liniște ursuză. Copiii lui sunt niște mici soldați conștiincioși, un micro regiment, perfect aliniat, dar plin de frustrări și resentimente. Însă totul se schimbă radical odată cu sosirea Mariei, tânăra guvernantă, care aduce cu ea ceva imposibil de controlat: bucuria și muzica. Doar cu o chitară, cu empatie și umor, ea face cel mai îndrăzneț și mai rebel lucru cu putință, le redă copiilor propria voce și reușește să fisureze zidurile ridicate de căpitan. Cu ajutorul ei, întreaga familie prinde din nou glas. Pe fundalul unei lumi care amenință să se scufunde în haosul celui de-al Doilea Război Mondial, Maria și von Trapp învață că adevărata putere nu stă în reguli, ci în armonia inimilor care bat împreună. Sunetul muzicii este povestea unei revoluții de catifea, în care notele muzicale pot reconstrui poduri între oameni atunci când cuvintele nu mai au puterea de a o face. O lecție despre puterea unui cântec de a schimba un om, o familie. Și, poate, întreaga lume.
Nu există spectacole disponibile pentru acest spectacol în viitor.
Austria, 1938. La poalele munților de lângă orașul austriac Salzburg, în liniștea sobră a Mănăstirii Nonnberg, o tânără novice, Maria, visează nu la tăcere și contemplare, ci la cerul liber, la cântecul vântului și la frumusețea lumii de dincolo de ziduri. Spiritul ei exuberant și neliniștit pare să nu-și găsească locul între zidurile lăcașului de cult. Maica Stareță, înțeleaptă și blândă, își dă seama că Maria are nevoie să-și găsească vocația în lume, nu în retragere, și o trimite ca guvernantă în casa unuia dintre cei mai sobri și disciplinați oameni din oraș: Căpitanul Georg von Trapp.
La reședința impunătoare a familiei von Trapp, Maria pășește într-o atmosferă a tăcerii, rigidă, aproape militară. Căpitanul, văduv și fost ofițer de marină, își conduce familia ca pe o navă în misiune: cu fluierul în loc de cuvinte, cu ordine precise și fără loc pentru emoții. Cei șapte copii, rămași fără mamă, poartă tăcerea ca pe o armură și își exprimă frustrarea prin farse și ironii care alungaseră deja nenumărate guvernante. Maria, deși luată și ea prin surprindere, nu ripostează cu autoritate, ci cu blândețe, umor și… muzică.
Când vocile copiilor încep să se împletească în armonii simple, casa prinde viață. Maria le confecționează haine din perdelele vechi ale conacului și îi învață să cânte despre note muzicale, preferințe culinare și speranță. În ciuda regulii impuse de Căpitan, care, după moartea soției, interzisese orice urmă de cântec, muzica revine în familie. Încet, cu o discreție încăpățânată, cântecul devine puntea dintre durere și vindecare.
Schimbarea nu trece neobservată. Copiii râd din nou, învață să se joace, iar Căpitanul, trezit dintr-un somn al sufletului, redescoperă farmecul lucrurilor simple. În Maria vede nu doar o prezență luminoasă, ci o forță tăcută, care reîntregește familia. Dragostea dintre ei încolțește încet, dar cu sinceritate, în ciuda prezenței elegantei baronese Schraeder, logodnica perfectă din punct de vedere social, dar rece și distantă emoțional.
În fundal, istoria își face loc. Anexarea Austriei de către Germania nazistă (Anschluss) aduce cu ea presiune și alegeri dureroase. Căpitanul, patriot convins, refuză să slujească în marina germană, gest care îl expune și îl obligă să aleagă între siguranță și conștiință. Într-un act de profundă demnitate, el, Maria și copiii aleg drumul cel mai greu – libertatea.
După o apariție emoționantă la Festivalul de la Salzburg, unde participă în mod simbolic pentru a păstra aparențele, familia von Trapp folosește muzica drept paravan pentru fuga lor tăcută peste munți, într-un efort disperat de a-și păstra libertatea și valorile. Destinația este incertă, dar speranța e clară: un nou început, undeva unde vocile lor pot fi libere și armonia nu este interzisă.
Nu există spectacole disponibile pentru acest spectacol în viitor.
Cu ajutorul cântecelor, Maria reușește să topească gheața din inimile copiilor și să readucă armonia într-o familie sfâșiată de durere. Melodiile sale celebre, cum este „Do-Re-Mi”, devin adevărate instrumente terapeutice, care reușesc să penetreze barierele emoționale ridicate de traumă. Muzica devine limbajul universal prin care copiii învață să își exprime sentimentele reprimate și să se reconecteze nu doar între ei, ci și cu tatăl lor distant. Această transformare profundă ne amintește că arta nu este un simplu divertisment, ci o forță capabilă să repare legături umane aparent rupte iremediabil.
Familia von Trapp ne demonstrează că principiile și valorile personale sunt mai importante decât confortul sau siguranța aparentă, alegând libertatea în detrimentul compromisului moral. Decizia Căpitanului de a refuza înrolarea în marina nazistă și, ulterior, fuga familiei peste munți ilustrează nu doar curajul personal, ci și responsabilitatea morală în vremuri de criză. Această lecție despre rezistența în fața răului are rezonanțe profunde în orice epocă, arătându-ne că, uneori, a face ceea ce este corect implică sacrificii semnificative și riscuri calculate.
Maria, incapabilă să se conformeze rigorilor mănăstirii, găsește împlinirea urmându-și chemarea inimii, dovedind că, uneori, drumul neprevăzut este exact cel care ne conduce spre destinul nostru adevărat. Călătoria ei de la o novice confuză la guvernantă și, apoi, la soție și mamă iubitoare, ilustrează procesul de descoperire de sine și acceptare a propriei naturi. Luptele ei interioare, în special momentele de îndoială, când fuge înapoi la mănăstire, reflectă conflictul universal dintre așteptările sociale și chemarea autentică a sufletului. Povestea Mariei ne învață că împlinirea autentică vine atunci când găsim curajul de a fi cine suntem cu adevărat.
Căpitanul descoperă că ordinea nu înseamnă nimic fără căldură sufletească. Transformarea sa dintr-un comandant rigid, care își conduce casa ca pe o navă militară, într-un tată care cântă alături de copiii săi și le ascultă dorințele, exemplifică evoluția concepției despre ce înseamnă cu adevărat familia. Această metamorfoză profundă arată modul în care balansul între structură și afecțiune, între disciplină și libertate creatoare, este esențial pentru o familie armonioasă. Spectacolul ne învață că legăturile familiale autentice sunt dinamice și evolutive, necesitând deschidere pentru schimbare și disponibilitatea de a învăța unii de la alții, indiferent de vârstă sau poziție.
Familia von Trapp refuză să renunțe la libertate, indiferent de obstacole, demonstrând că integritatea personală și colectivă valorează mai mult decât conformismul și siguranța iluzorie. Decizia lor de a-și părăsi casa, averea și țara pentru a-și păstra valorile intacte, reprezintă o manifestare supremă a curajului civic și familial. Această lecție dobândește dimensiuni și mai profunde dacă ne amintim că povestea se bazează pe evenimente reale – familia von Trapp a existat cu adevărat și a făcut aceste alegeri dificile în contextul ascensiunii nazismului. Astfel, musicalul transcende divertismentul, devenind o meditație asupra rezistenței morale în fața opresiunii și a importanței de a lua atitudine, chiar și atunci când riscurile sunt extrem de ridicate.
Eşti încă micuţ, dar nu peste mult timp te aşteptăm cu nerăbdare să vii şi tu la Opera Comică pentru Copii ca să vezi musicalul „Sunetul muzicii”. Până atunci, vrei să îi cunoşti povestea?
Era odată un tătic foarte serios şi înalt. Numele lui era căpitanul von Trapp. Mergea întotdeauna cu pași mari şi puternici. În urma lui, copiii pășeau cuminți. Ca niște rățuște în șir. Fără zâmbete. Fără cântece.
Maria era diferită. Veselă ca soarele și ca o zi de primăvară. Cânta, dansa şi râdea mereu. Toţi voiau să fie prieteni cu ea.
Într-o zi, Maria a venit să aibă grijă de copiii căpitanului cel serios. I-a învăţat să cânte şi să se joace. Brusc, casa a prins viață. S-a umplut de râsete. S-a umplut de muzică.
La început, căpitanul s-a încruntat. Nu îi plăcea gălăgia. Dar încet-încet… a început şi el să zâmbească, să cânte şi să danseze.
Și astfel, toți au învățat că viaţa e mult mai frumoasă atunci când cânţi şi te bucuri.
Mai e foarte puţin timp până la momentul în care îţi vei putea cumpăra şi tu un bilet pentru musicalul „Sunetul muzicii” de la Opera Comică pentru Copii. Știi care e povestea sa?
Într-un oraș de la poalele unor munți înalți și plin de copaci, locuia o fată pe nume Maria. Ea sătea într-o casă mare numită mănăstire, alături de alte măicuțe, care toată ziua se rugau și erau foarte liniștite. Nu însă și Maria! Ea era plină de energie. Când toate măicuțele dormeau, ea visa la munți și la păduri.
Când toți șopteau, ea voia să cânte tare!
Într-o zi, conducătoarea mănăstirii, Stareța, o femeie bună și înțeleaptă, i-a spus: „Maria, ai prea multă veselie pentru o mănăstire. Știu unde poți ajuta mai mult!” Așa că Maria a fost trimisă la o casă frumoasă și mare, în care locuiau șapte copii cu tatăl lor, Căpitanul von Trapp.
Căpitanul era înalt cât un copac și serios ca o statuie. Când fluiera, copiii alergau și se așezau în linie dreaptă, exact ca niște soldăței! În casa lor nu era loc pentru joacă și gălăgie.
Dar Maria avea o super-putere: știa că muzica poate topi până și cea mai rece inimă! Așa că a scos chitara și a început să îi învețe pe cei șapte copii ai căpitanului niște cântece foarte frumoase.
În curând, toate casa răsuna de melodii și râsete. Maria i-a învățat pe copiii inclusiv să danseze, să cânte și chiar a le-a făcut haine noi și mai vesele din perdele colorate!
Când Căpitanul s-a întors și a auzit copiii cântând, inițial s-a supărat. Dar când a văzut cât de fericiți erau copiii lui, și-a adus aminte că și el știe să cânte. Vocea lui era adâncă și puternică, și se potrivea perfect cu vocile copiilor și cu vocea veselă a Mariei.
Dar în țara lor, niște oameni răi, care doreau să le comande celorlalți ce să facă, au venit la conducere și i-au cerut Căpitanului să lucreze pentru ei. Dar el știa că asta era greșit.
„Trebuie să plecăm și să găsim un loc nou, unde să nu ne spună nimeni ce să facem” a hotărât el într-o noapte. Toată familia a pornit, împreună cu Mari, în cea mai mare aventură. Au traversat munții înalți pe întuneric, în frig. Dar știi ce i-a ajutat? Muzica! Au cântat și așa au dobândit curaj și putere. Au mers până au găsit un loc nou, unde puteau fi liberi și fericiți. Iar muzica lor a continuat să bucure oamenii din întreaga lume!
Și așa, Maria a arătat tuturor că muzica poate transforma tristețea în bucurie și frica în curaj.
Un zâmbet sincer poate aduce lumină acolo unde e tristețe.
Chiar dacă ne este teamă, este important să facem ce știm că este corect.
Atunci când suntem împreună găsim curajul și puterea de a trece peste orice greutate.
Chiar dacă suntem diferiți, fiecare dintre noi poate aduce bucurie și iubire în lume.
Casa von Trapp s-a schimbat dintr-un loc trist într-unul fericit. Uneori, schimbările aduc lucruri minunate în viața noastră!
Puțini sunt cei care pot rezista farmecului melodiilor superbe din musicalul „Sunetul muzicii”. De la încântătorul „Do-Re-Mi” la emoționantul „Edelweiss”, povestea pe note a Mariei și a familiei von Trapp a cucerit generații întregi de spectatori. Dar cât de mult din magia de pe scenă și ecran reflectă realitatea istorică? Ce se întâmplă când înlăturăm cortina strălucitoare a spectacolului și privim spre adevărata poveste?
Maria Augusta Kutschera a venit pe lume în 26 ianuarie 1905, viața ei a având un început marcat de greutăți. Orfană de la o vârstă fragedă, a fost trimisă să locuiască cu un unchi care, din relatările ulterioare, era departe de a fi un model de blândețe.
Destinul ei a luat o turnură neașteptată în timpul studiilor la colegiul de învățători, moment în care a descoperit religia, convertindu-se la catolicism și îndreptându-se spre viața monahală în Salzburg. Însă Providența, cu umorul său subtil, avea alte planuri pentru tânăra novice. În 1926, Maria a fost trimisă de la mănăstire într-o misiune temporară: să predea unei singure eleve, Maria von Trapp, a doua fiică a Căpitanului Georg, care era bolnavă de scarlatină, aceeași boală care îi răpise viața primei sale soții cu patru ani înainte.
Într-adevăr, una dintre fiicele lui Georg chiar se numea Maria, un detaliu pierdut în adaptarea pentru musical. De altfel, toate numele și sexele celor șapte copii von Trapp reprezentați în film au fost schimbate. Adevărații copii von Trapp erau, în ordine descrescătoare a vârstei: Rupert, Agathe, Maria, Werner, Hedwig, Johanna și Martina. O familie numeroasă care urma să se extindă și mai mult.
Dacă filmul ni-l prezintă pe Georg von Trapp ca pe un militar rigid, ce-și conduce familia cu fluier și ordine stricte, realitatea era substanțial diferită. Departe de a fi tiranul domestic înfățișat în musical, adevăratul Georg era un tată afectuos și cald, chiar dacă uneori copleșit de responsabilitatea creșterii a șapte copii după moartea soției. În plus, muzica era deja o parte integrantă a casei von Trapp cu mult înainte de sosirea Mariei.
Georg și prima sa soție încurajaseră cântecul în familie, contrar imaginii unui căpitan retras din marină care interzice muzica. Ironia sorții face ca, în realitate, Maria să fi fost cea care avea nevoie de „dezghețare emoțională”, după cum notează autorul Tom Santopietro în volumul „The Sound of Music Story”, având în vedere copilăria ei marcată de dificultăți.
Asemenea musicalului, Maria și Georg s-au căsătorit după aproximativ un an de la sosirea ei ca guvernantă. Nunta a avut loc însă în 1927, cu peste un deceniu înainte de a părăsi Austria în 1938, nu în ajunul Anschluss-ului. Iar romantismul din spatele uniunii era, să spunem, mai complex decât versiunea de pe Broadway. Georg era cu 25 de ani mai în vârstă decât Maria, iar potrivirea nu a fost dragoste la prima vedere.
Deși el se îndrăgostise și o rugase să rămână alături de el pentru a deveni o a doua mamă pentru copiii săi, Maria nu era la fel de sigură de această uniune deși, după propriile mărturii, a ajuns să-l iubească pe Georg cu timpul.
Contrar imaginii unor amatori entuziaști care interpretează cântece simple precum „Do-Re-Mi” sau „So Long, Farewell”, familia von Trapp alcătuia un ansamblu muzical extrem de sofisticat. Repertoriul lor se întindea de la compozitori din Renaștere până la cei din Baroc, precum Claudio Monteverdi și Johann Sebastian Bach, toate lucrările fiind acompaniate de instrumente de epocă, pe care fiecare dintre cântăreți învățase să le stăpânească. Grupul era, de fapt, conceput ca un ansamblu de muzică veche.
Familia von Trapp era cunoscută pentru timbrul său excepțional, o puritate a sunetului și un control al vibrato-ului care le conferea o identitate muzicală unică. Când celebra cântăreață Lotte Lehmann i-a auzit, a remarcat uimită că aveau „voci de aur”. Acest stil distinct nu s-ar fi putut realiza prin abordarea relaxată pe care o vedem în musical. De fapt, a necesitat nenumărate ore de practică, împărțirea grupului în părți individuale și repetiții după repetiții, apoi combinarea pentru a obține o armonizare perfectă. Cine a fost responsabil pentru acest „sunet von Trapp”? Parțial, Maria, desigur. Dar o contribuție esențială a avut-o preotul și muzicianul amator Dr. Franz Wasner. El a introdus mai multă muzică religioasă în repertoriul lor, alături de madrigalele pe care le cântau deja, și a realizat o serie de aranjamente muzicale personalizate. În musical, Wasner a devenit personajul fictiv Max Detweiler, care a rămas în Austria, deși în realitate a călătorit cu familia în America.
Una dintre cele mai apreciate scene ale musicalului este fuga familiei von Trapp peste Alpii austrieci, sub acoperirea nopții, pentru a scăpa de nazism. O secvență emoționantă… dar complet fictivă. „Nu știu geografie la Hollywood? Salzburg nu se învecinează cu Elveția!” – s-ar fi plâns Maria unui reporter în 1967. Și avea dreptate: o astfel de călătorie i-ar fi dus direct în Germania, nu în Elveția, cum sugerează musicalul.
În realitate, familia a părăsit Austria cu o zi înainte ca granițele să fie închise, dar ieșirea lor a fost lipsită de dramatismul din film. „Le-am spus oamenilor că mergem în America să cântăm.” – a declarat fiica Maria pentru Opera News în 2003. „Și nu am escaladat munți cu toate valizele și instrumentele noastre grele. Am plecat cu trenul în plină zi, prefăcându-ne că nu se întâmplă nimic.” Familia a călătorit mai întâi în Italia, unde Georg a obținut cetățenia datorită locului său de naștere, care devenise teritoriu italian în 1920. Apoi au continuat drumul spre Londra, înainte de a se îmbarca pe un vapor spre America. Nu au fost cântece de adio în festivaluri muzicale, ci a fost o plecare discretă, calculată cu grijă, dar nu mai puțin temerară.
Deși în musical familia von Trapp pare să ducă o viață îndestulată, realitatea era destul de diferită. În timpul Marii Crize din anii ’30, averea familiei von Trapp se diminuase considerabil. În perioada în care se petrece acțiunea spectacolului, majoritatea servitorilor fuseseră concediați, iar familia începuse să primească chiriași pentru a se întreține. Această lipsă de fonduri i-a determinat pe cei din familia von Trapp să ia în considerare transformarea pasiunii lor pentru cântat împreună într-o profesie. „Aproape că îl durea [pe tatăl meu] să-și vadă familia pe scenă, nu dintr-o perspectivă snoabă, ci mai degrabă din una protectoare.” – declara Eleonore într-un interviu din 1978 pentru Washington Post. Atât în realitate, cât și în film, cântăreții familiei au câștigat primul loc la Festivalul de Muzică din Salzburg. Dar de aici, drumurile realității și ficțiunii se despart din nou.
În timp ce musicalul și, ulterior, filmul cu același titlu se încheie cu evadarea familiei, adevărata poveste abia începea. La începutul anilor 1940, familia von Trapp a întreprins turnee în Statele Unite sub numele de Trapp Family Singers, stabilindu-se în cele din urmă în Stowe, Vermont, un loc cu peisaje montane care le amintea de Austria natală.
Aici, în 1950, au deschis o pensiune cu 27 de camere. Astăzi, Trapp Family Lodge, având acum o clădire mai mare și mai modernă, este încă deținută și administrată de descendenții familiei von Trapp, rămânând o mărturie vie a moștenirii lor.
Când a părăsit Europa, familia era formată din nouă copii: șapte din prima căsătorie a lui Georg și doi din căsătoria sa cu Maria — Rosmarie și Eleonore. Al zecelea copil, Johannes, s-a născut în America în 1939, completând astfel această extraordinară familie.
Dacă musicalul ne-o prezintă pe Maria ca pe o tânără permanent veselă și optimistă, realitatea era, așa cum se întâmplă de obicei, mai nuanțată. Maria era, în realitate, o personalitate cu multe dimensiuni, cu calități admirabile, dar și cu defecte. Formidabilă când întâmpina opoziție, exercita o voință inflexibilă asupra familiei. Se spune că și-a încuiat una dintre fiice în camera ei pentru că ar fi ieșit cu un băiat pe care nu-l agreea, un comportament greu de imaginat din partea Mariei, cea din musical.
După căsătoria lor, Căpitanul von Trapp era adesea ținta frustrărilor și a izbucnirilor de furie ale Mariei. El absorbea aceste atacuri cu demnitate aristocratică, dar adesea îi trebuiau săptămâni pentru a-și recăpăta complet calmul. Cu toate acestea, mulți au susținut că influența sa liniștitoare a ținut familia unită și a acționat ca o ancoră pentru impetuozitatea tinerei sale soții. Maria era, în același timp, plină de idei și entuziasm pentru muzică, dar în ea exista și o ambiție motivantă, mai presus de orice, de a ridica numele familiei și a-l face cunoscut în întreaga lume.
O altă diferență majoră între realitate și ficțiune este legătura profundă pe care Maria von Trapp o simțea între credința sa și muzică. În „Sunetul muzicii” există o implicare mai degrabă discretă a creștinismului și doar câteva mențiuni despre importanța voinței lui Dumnezeu. Însă în cartea Mariei von Trapp, „The Story of the von Trapp Family Singers”, Dumnezeu este menționat practic în fiecare pagină, ca o forță călăuzitoare în viața și cariera ei. Credința și un sentiment de misiune importantă au jucat un rol major în interpretarea lucrărilor liturgice de către grup. Și ea a transmis mai departe copiilor simțul credinței și al datoriei, patru dintre dintre aceștia participând mai târziu la munca misionară a Bisericii.
Maria a trăit o viață lungă și s-a bucurat de o pensionare ca o celebritate în sine, fiind omonima unui personaj din cel mai de succes musical al tuturor timpurilor. A devenit populară ca invitată în talk-show-uri; realizatorii de interviuri se puteau baza pe căldura ei și pe capacitatea de a oferi o anecdotă bună. Baronesa von Trapp nu juca atât de mult rolul marii doamne, cât pe cel al bunicii preferate a tuturor. Și părea încă atinsă de o anumită naivitate cu ochii larg deschiși despre viață, care amintea de novicea care fusese cândva, împreună cu un farmec care făcea publicul să o adore.
Ceea ce face povestea familiei von Trapp atât de atractivă nu este atât acuratețea istorică a reprezentării ei în cultura populară, cât, mai ales, puterea sa de a inspira. În timp ce Broadway-ul și Hollywood-ul au ales să dramatizeze și să romanțeze evenimentele pentru impact emoțional maxim, adevărata poveste a familiei von Trapp rămâne una despre curaj, adaptabilitate și dăruire – față de ceilați și față de muzică. Da, nu au escaladat munții cântând „Climb Ev’ry Mountain”, dar au navigat cu tărie, demnitate, determinare și succes prin una dintre cele mai tulburi perioade ale istoriei moderne.
Poate că Maria nu a fost întotdeauna o guvernantă perfectă sau o soție ideală, dar a fost o forță a naturii care a schimbat cursul unei familii întregi. Și poate că muzica lor nu semăna cu melodiile care au făcut musicalul celebru, dar a fost o expresie autentică a talentului și dedicării lor, care a adus bucurie miilor de oameni care i-au auzit.
Rareori se întâmplă ca un musical de pe Broadway să fie transpus cinematografic fără a-și pierde din strălucire. „Sunetul muzicii” reprezintă însă acea excepție miraculoasă care a reușit nu doar să păstreze magia originalului, ci să o și amplifice, ambele variante cucerind trofeele supreme în domeniile lor — Premiul Tony pentru Cel mai bun musical (1960) și, respectiv, Oscarul pentru Cel mai bun film (1965).
Prima diferență frapantă între musical și film este amploarea vizuală. Dacă versiunea de scenă se desfășoară în cadre relativ restrânse, filmul „deschide”” acțiunea, permițându-i să respire în magnificele peisaje ale Salzburgului. Dialogurile și cântecele care pe Broadway aveau loc în decoruri de interior își găsesc în film expresia în grădini spectaculoase, pe malurile lacurilor alpine și pe străduțele medievale ale orașului. Astăzi, e aproape imposibil să vizitezi Salzburgul fără să recunoști, la fiecare colț de stradă, un cadru din film, o dovadă a impactului cultural profund pe care l-a avut această adaptare cinematografică.
La nivel muzical, adaptarea pentru marele ecran a operat câteva modificări semnificative, toate servind nevoilor specifice ale unui film:
„Something Good” înlocuiește „An Ordinary Couple” din varianta de scenă, în momentul în care Maria și Căpitanul își mărturisesc dragostea. Diferența este subtilă, dar profundă: dacă piesa originală privea spre viitor, anticipând viața pe care cuplul o va împărtăși, „Something Good” este mai introspectivă, întrebându-se ce a făcut fiecare pentru a merita asemenea fericire. Emoțional, piesa din film are o profunzime care rezonează puternic pe ecran și funcționează de minune și în adaptările ulterioare pentru scenă.
„I Have Confidence”, o piesă special compusă pentru film, reprezintă exemplul perfect de muzică cinematografică. Începând cu Maria în Abație, ezitând în fața sarcinii primite, cântecul o însoțește în călătoria ei prin oraș până la impunătoarea ușă a vilei von Trapp, un moment de tranziție care pe ecran devine o mini-aventură vizuală și emoțională. Pe scenă, această tranziție se rezolvă mult mai simplu și economic, fără să necesite un cântec suplimentar.
Eliminarea cântecelor personajelor Max și Elsa este poate cea mai radicală schimbare. În musicalul original, aceste personaje aveau două piese — „No Way To Stop It” și „How Can Love Survive?”, ambele esențiale pentru conturarea pozițiilor lor politice și pentru nuanțarea relației cu Căpitanul. Decizia regizorului Robert Wise de a le elimina din film a întărit tema potrivit căreia muzica este apanajul sufletelor pure (călugărițe și familia von Trapp), Max și Elsa fiind prea blazați și cinici pentru a participa la bucuria simplă a cântecului.
Una dintre cele mai subtile diferențe, dar poate cea mai semnificativă este aceea că musicalul original conține mult mai mult conținut politic decât filmul. Piesele eliminate ale lui Max și Elsa abordau direct teme precum obedineța față de regimul nazist și cinismul clasei privilegiate. În versiunea de pe Broadway, aceste aspecte politice ofereau un contrapunct esențial față de idealismul Mariei și al Căpitanului, creând un context istoric mai profund pentru decizia lor finală de a părăsi Austria.
Filmul, deși nu ignoră complet contextul politic, atenuează aceste nuanțe, concentrându-se mai mult pe povestea de dragoste și pe tema muzicii ca forță vindecătoare.
Ceea ce face ca ambele variante să exceleze este adaptarea perfectă la mediul lor specific. Pe Broadway, dialogurile ascuțite, prezența vie a actorilor și conținutul politic mai pronunțat creează o experiență teatrală vie, puternică. Pe ecran, panoramele spectaculoase, intimitatea pe care camera o poate crea în momentele emoționale și fluiditatea narativă permit o imersiune diferită, dar la fel de convingătoare.
Cei care cunosc doar filmul vor fi surprinși descoperind profunzimea politică a musicalului original. În același timp, fanii teatrului care vizionează filmul pot aprecia cum transpunerea cinematografică a reușit să păstreze esența poveștii, adaptând-o unui mediu vizual expansiv.
Pentru că, în esență, cele două versiuni ale „Sunetului muzicii” nu se află în competiție, ci într-un dialog fertil, care demonstrează modul inspirat în care aceeași poveste poate căpăta străluciri diferite în funcție de mediul artistic în care își găsește expresia.
- Maria: Ana Bianca Popescu, Oana Maria Șerban
- Maica Stareță: Cristina Maria Fieraru, Teodora Jaworski
- Von Trapp: Daniel Pascariu, Ionuț Grama
- Max Detweiler: Radu Ion, Mihai Mitrea, Valentino Tiron
- Elsa Schraeder: Raluca Oprea
- Rolf Gruber: Lucian Ionescu / Andrei Mihalcea
- Liesl: Lucian Ionescu / Andrei Mihalcea
- Sora Berthe: Călina Epuran, Ana Maria Ivan
- Sora Margareta: Andreea Achilov, Virginia Stamate
- Sora Sophia: Daniela Cârstea, Ana Stamate
- Frau Schmidt: Otilia Panainte
- Franz: Laur Drăgan, Mihai Munteniță
- Herr Zeller: Rareș Lucaci
- Von Shreiber: Traian Măicănescu
- Gretl : Anastasia Fumureanu, Annia Jaworski, Iarina Popescu
- Marta :Rebecca Rogin, Miriam Șimșensohn
- Brigitta : Diana Dancu, Alexandra Mihai, Amalia Niculiță
- Kurt : Tudor Cărbunaru, Teodor Soare Chiriță
- Louisa : Adelina Baicu, Elena Bordeianu, Alexandra Giurca
- Friedrich : David Popa, Ștefan Niciev
- Măicuțe Cor :Andreea Achilov, Valeria Beliman, Oriana Elena Bîrlădeanu, Alexandra Dracea, Alexandra Horpas, Antonia Iacob, Iulia Miulescu, Elena Păduroiu, Monica Păun, Bianca Poenaru,
- Pianisti : Abel Corban, Monica Gemene
- Vioara I : Roxana Cioran, Anca Sinaci
- Vioara II : Alina Horez, Paul Răducanu
- Viola : Ana Maria Nicolae
- Violoncel : Alexandra Pascaru
- Contrabas : Daniela Georgescu
- Flaut : Petra Hriban
- Oboi : Cristina Dobrescu
- Clarinet : Bogdan Mavroean
- Fagot : Vlad Dănilă
- Corn : Cosmin Vasilache
- Trompeta : Ionel Lazăr
- Trombon : Liviu Filip
- Percuție : Paul Luculescu
Despre ce este vorba în spectacol?
„Sunetul muzicii” spune povestea Mariei, o tânără plină de vitalitate, care părăsește mănăstirea pentru a deveni guvernanta copiilor familiei von Trapp în Austria anilor 1930.
Dincolo de narațiunea pasionantă despre transformarea unei familii rigide într-una unită prin puterea muzicii și povestea de dragoste dintre Maria și Căpitanul von Trapp, musicalul explorează teme profunde despre rezistența în fața opresiunii, curajul de a rămâne fidel propriilor valori și alegerea libertății cu orice preț. Pe fundalul ascensiunii nazismului, personajele trebuie să decidă între compromis și conștiință, iar hotărârea lor de a-și părăsi casa și țara pentru a-și păstra libertatea ne amintește că există lucruri mai valoroase decât confortul și siguranța aparentă. Mesajul esențial al musicalului este că muzica, dragostea și credința în propriile principii pot oferi forța interioară necesară pentru a face față celor mai întunecate perioade, personale și istorice, transformând sunetul muzicii dintr-un simplu divertisment într-un act de rezistență spirituală.
Cine a creat musicalul „Sunetul muzicii”?
În lumea teatrului muzical, unele parteneriate creative sunt atât de profunde, încât pot schimba cursul unei întregi arte. Așa a fost colaborarea dintre Richard Rodgers și Oscar Hammerstein II – o întâlnire dintre două extraordinare personalități care împreună au transformat Broadway-ul pentru totdeauna. Rodgers, cu talentul său înnăscut de a crea melodii care rămân în inimă, și Hammerstein, maestrul poveștilor ce rezonează cu adevărurile umane universale, au creat împreună un limbaj artistic nou, rescriind practic AND-ul musicalului. Împreună, au dat naștere unor titluri legendare, ca „Oklahoma!”, „Carousel”, „South Pacific”, „Regele și eu”, fiecare marcând o revoluție în musicalul modern, nu doar prin sunet, ci și prin profunzimea temelor abordate.
„Sunetul Muzicii”, ultima lor colaborare, reprezintă punctul culminant al acestei călătorii artistice – un testament sonor al geniului lor complementar. Un musical care îmbină aparenta simplitate cu straturi și straturi de semnificație profundă. Când Maria învață copiii să cânte „Do-Re-Mi”, asistăm, de fapt, la renașterea spirituală a unei familii. Când Căpitanul interpretează „Edelweiss”, auzim plânsul tăcut al unei națiuni în fața tiraniei. Rodgers și Hammerstein au avut acest rar talent de a transforma idei complexe despre libertate, curaj și autenticitate în cântece pe care chiar și un copil le poate înțelege și iubi.
În afară de asta, au creat emoție, au dat ritm viselor și au deschis drumul unui nou tip de musical, în care cântecul nu întrerupe povestea, ci o construiește. Iar moștenirea lor e încă vie, în fiecare scenă în care muzica spune ceva ce cuvintele nu pot rosti.
Când și unde a avut loc premiera mondială a spectacolului?
Premiera mondială a musicalului „Sunetul muzicii” a fost găzduită în 16 noiembrie 1959 de Lunt-Fontanne Theatre de pe Broadway, New York. Producția a avut-o în rolul Mariei pe Mary Martin și pe Theodore Bikel în rolul Căpitanului von Trapp. Spectacolul original, în regia și coregrafia lui Vincent J. Donehue, s-a bucurat de un succes considerabil, câștigând cinci premii Tony, inclusiv pentru cel mai bun musical. A avut 1,443 de reprezentații până în iunie 1963.
Care sunt principalele personaje?
Maria Reiner
Tânără, voluntară și plină de entuziasm, Maria este opusul lumii ordonate în care pășește. Crescută în mănăstire, dar născută pentru altceva, ea aduce în casa von Trapp nu doar cântece și zâmbete, ci un nou fel de a privi viața. Maria nu posedă doar talentul de a preda muzica, ci și darul de a vedea potențialul ascuns în fiecare suflet. În vulnerabilitatea și curajul ei de a rămâne fidelă propriei naturi stă forța care schimbă destinul unei întregi familii. Maria nu e o eroină în sens clasic, nu cucerește prin forță, ci prin bunătate, umor și o curiozitate sinceră pentru sufletul celuilalt. Ea nu sfidează regulile din revoltă, ci pentru că simte că inima bate mai puternic atunci când e ascultată.
Căpitanul Georg von Trapp
Fost ofițer de marină, văduv, tată a șapte copii, căpitanul von Trapp este un bărbat a cărui durere s-a transformat în disciplină. Comandă familia ca pe o navă, cu fluierul în loc de cuvinte. Dar sub armura sa se ascunde un om rănit, vertical, dar singur, care are nevoie de Maria pentru a redescoperi bucuria de a trăi și de a iubi. Evoluția lui este una dintre cele mai profunde transformări din poveste – de la rigiditate la emoție, de la comandă la apropiere.
Copiii von Trapp (Liesl, Friedrich, Louisa, Kurt, Brigitta, Marta și Gretl)
Fiecare copil are propria lumină. Liesl, adolescenta aflată la granița dintre copilărie și maturitate, învață ce înseamnă iubirea adevărată. Friedrich, timid și corect, își caută curajul. Louisa, jucăușă și imprevizibilă, aduce energie. Kurt, sensibil și deschis, este vocea nevoii de afecțiune. Brigitta, logică și directă, simte adevărul dincolo de aparențe. Marta și Gretl, cele mai mici, sunt exemple de tandrețe pură. Împreună, copiii reprezintă spațiul viu al transformării, indicatorii emoționali ai tensiunii și reîntregirii familiei.
Maica Stareță
Figura spirituală a mănăstirii, Maica Stareță este ghidul Mariei – un personaj de autoritate calmă, dar nu lipsită de înțelepciune afectivă. Ea știe că ascultarea inimii nu e slăbiciune, ci o formă de maturitate și o încurajează pe Maria să-și urmeze drumul. Cu subtilitate și compasiune, ea ghidează destinul Mariei nu prin ordine, ci prin întrebări care deschid uși interioare.
Max Detweiler
Un prieten al familiei, Max se mișcă între conformism și conștiință. Amuzant, oportunist, dar nu lipsit de suflet, el aduce o notă de ironie și realism, reprezentând acea parte a societății care se adaptează pentru a supraviețui, dar care, în cele din urmă, trebuie să aleagă o poziție morală. Umorul său rafinat oferă momente de respirație în tensiunea crescândă a narațiunii, reprezentând simultan fragilitatea și rezistența artei în vremuri de criză.
Baroneasa Elsa Schraeder
Femeia sofisticată din înalta societate vieneză, logodnica inițială a Căpitanului, elegantă, sigură pe sine, aparent potrivită pentru căpitan, Elsa întruchipează ordinea rece și superficialitatea relațiilor bazate pe aparențe. Prezența ei scoate în evidență cu atât mai mult contrastul cu Maria, un contrast între control și vulnerabilitate, între convenție și autenticitate. Baronesa nu este o simplă rivală, ci o oglindă a lumii de suprafață și aparențe, din care Căpitanul trebuie să evadeze pentru a-și regăsi autenticitatea.
Rolf Gruber
Tânărul aducător de telegrame și interesul romantic al lui Liesl ilustrează tragedia seducției tinereții de către ideologii extremiste. Transformarea sa din îndrăgostitul inocent în membrul convins al noii ordini politice reprezintă un contrast puternic cu decizia familiei von Trapp de a rezista, demonstrând cât de fragile sunt valorile în fața presiunii sociale și promisiunilor de putere.
Care sunt cele mai cunoscut cântece din „Sunetul muzicii”?
„Do-Re-Mi”
Probabil cel mai emblematic cântec din musical, în care Maria folosește scara muzicală pentru a-i învăța pe copii bazele muzicii. Melodia devine progresiv mai complexă, pe măsură ce copiii înțeleg notele, transformându-se într-un moment educativ plin de bucurie și energie.
„Edelweiss””
Un cântec delicat și nostalgic despre floarea națională a Austriei, interpretat de Căpitanul von Trapp. „Edelweiss” este, de fapt, o floare albă rară, cunoscută în România sub denumirea de „floare de colț”, care crește în munți și devine un simbol al purității, loialității și dragostei pentru libertate. Melodia are un ton cald și nostalgic.
„My Favorite Things”
Cântec prin care Maria îi învață pe copii să-și învingă teama de furtună, enumerând lucrurile care îi fac fericiți. Cu ritmul său jucăuș și versurile creative și ingenioase, a devenit un standard muzical interpretat și în afara contextului musicalului.
„The Sound of Music”
Piesa care deschide musicalul, prin care Maria își exprimă dragostea pentru natură și muzică. Este un adevărat imn despre bucuria de a fi în armonie cu natura.
„Sixteen Going on Seventeen”
Un duet romantic între Liesl, fiica cea mare a căpitanului și Rolf, poștașul. Este un cântec despre trecerea de la adolescență la maturitate, cu incertitudinile și emoțiile specifice primei iubiri. Melodia este construită pe ritmului unui vals vienez.
„So Long, Farewell”
Cântecul de noapte bună, interpretat de copii înainte de culcare. Cu structura sa simplă și melodioasă, fiecare copil are o linie memorabilă înainte de a părăsi scena, culminând cu adorabilul „adieu, adieu, to you and you and you”.
„Climb Ev’ry Mountain”
Interpretat de Maica Stareță, acest cântec inspirațional o încurajează pe Maria să-și urmeze visurile și să caute fericirea. Cu melodia sa maiestuoasă și versurile motivaționale, a devenit un mesaj important despre depășirea obstacolelor și perseverență.
„Maria”
Cântec amuzant, în care călugărițele discută despre „problema” numită Maria. Combinând echilibrat elementele din muzica sacră cu umorul, cântecul descrie comportamentul neconvențional al Mariei în mănăstire.
De ce să vii?
Pentru că „Sunetul muzicii” este, de fapt, o chemare discretă la regăsire. Dincolo de partitură și scenografie, se construiește, pas cu pas, o poveste în care muzica devine limbajul prin care oamenii învață din nou să fie împreună. Acolo unde autoritatea închide, un cântec deschide; acolo unde vocea rănește, armonia vindecă.
În inima acestei povești se află o transformare profundă: o familie învăluită în tăcere redescoperă bucuria de a exista prin miracolul sunetului. Maria, guvernanta lipsită de pretenții, dar atât de bogată sufletește, nu sfidează ordinea, o umanizează. Ea nu impune, ci propune; nu înfruntă, ci dezvăluie.
Spectacolul nu mizează pe grandilocvență, ci pe forța lucrurilor simple, care, așezate în armonie, pot construi o lume întreagă. Este un demers artistic ce aduce împreună muzica și sensul, emoția și gândul, cu o naturalețe care farmecă și trezește în același timp.
Cei mici vor fi cuceriți de energia și claritatea poveștii, cei mari vor simți adânc rezonanța temelor: libertatea alegerii, curajul interior, puterea blândă a empatiei. Este acel gen de spectacol care nu se termină odată cu ultima notă, ci continuă în fiecare întrebare pe care o lasă în urmă.
Într-o lume tot mai grăbită, „Sunetul muzicii” oferă răgazul unei experiențe care nu flatează privirea, ci hrănește sufletul. Iar uneori o poveste spusă prin cântec poate reda tocmai lucrul cel mai greu de găsit: echilibrul dintre rigoare și tandrețe, între regulă și libertate, între tăcere și glas.
Ce se întâmplă dacă nu ajung la timp?
Dacă nu ajungi la timp la spectacolul „Sunetul muzicii”, nu-ți face griji, vei putea intra și după ridicarea cortinei, dar pregătește-te pentru propria ta mică aventură prin Alpii… întunecatului auditoriu. Locul tău frumos înscris pe bilet își pierde oficial valabilitatea odată ce spectacolul începe fără tine, așa că va trebui să te mulțumești cu ce scaune libere găsești disponibile în sală. În timp ce Maria cântă deja, tu te vei strecura printre rânduri și vei șopti inevitabile scuze în întuneric. Cel mai sigur este să vii mai devreme, pentru că punctualitatea face parte din „Do-Re-Mi”-ul bunelor maniere teatrale. Altfel, s-ar putea să te trezești că urmărești spectacolul din ultimul rând, în loc de confortabilul loc rezervat inițial!
Cum ajung la Opera Comică pentru Copii?
Opera Comică pentru Copii se află în București, pe Calea Giulești nr. 16. Iată câteva moduri prin care poți ajunge aici:
– Cu STB: autobuzele 162, 163, 178, N 110, N 10, tramvaiele 11, 44 sau 41. Punct de reper: Podul Grant (sus sau jos) şi, de acolo, Opera Comică pentru Copii se află la o distanţă de câţiva paşi.
– Cu metroul: poţi merge pe linia M1 până la staţia „Crângaşi” (plus o staţie cu tramvaiul 41) sau cu M4 până la staţia „Gara de nord” şi de acolo încă două staţii cu autobuzul sau tramvaiul.
– Cu mașina: în acest caz, asigură-te că îți planifici timpul pentru a găsi un loc de parcare în apropiere. Locurile de parcare pot fi o problemă, mai ales în timpul spectacolelor.
– Cu bicicleta: pentru cei care preferă să pedaleze, există locuri de parcare pentru biciclete în apropierea Operei. Așa că pune-ți casca, adu-ți bicicleta și bucură-te de o plimbare până la spectacol!
Asigură-te că ajungi cu cel puțin 15-20 de minute înainte de începerea spectacolului pentru a avea timp să te acomodezi și să te pregătești pentru a savura experienţa spectacolului School of Rock!
