Theodora Munteanu

Dintre toate momentele coregrafice în care ai dansat până acum, care ți-e cel mai drag?

Toate rolurile mele au un loc aparte in suflet, însă cel mai drag îmi rămâne cel al Fetiței, din spectacolul „Fetița cu chibrituri” . A reușit sa îmi ofere atât tristețe profundă, cât și o bucurie imensă, iar aceasta intensitate l-a făcut cu adevărat special pentru mine.

Care au fost cele mai frumoase bucurii trăite pe scenă?

Există momente în care totul se află într-un sincron perfect. În care tot ce este în jurul nostru este într-o stare perfectă, aproape ireală. Muzica, mișcările partenerilor de scenă, luminile, mișcarea costumelor, până și respirația celor din public. E un moment care îți face pielea de găină și care, personal, mă face să fiu foarte recunoscătoare că pot să trăiesc asta. La fel, un moment de bucurie des întâlnit este atunci când unul dintre colegi reușește să parcurgă cu bine o partitură coregrafică dificilă, având susținere din culise.

Ce nu lipsește niciodată din geanta/rucsacul tău de spectacol?

Ha! Pe lângă toate lucrurile care sunt esențiale, cred că ceea ce chiar nu-mi lipsește niciodată este termosul cu cafea! :))

Cum te pregătești să intri în pielea personajului? Ai o rutină anume înainte de spectacol?

Cu puțin timp înainte de intrarea în scena încerc sa nu mai vorbesc deloc și să mă transpun în povestea de pe scenă.

Baletul înseamnă și disciplină fizică riguroasă. Ce nu se vede din afară, dar face parte din efortul constant al unui dansator? (dietă, antrenamente, studiu etc.) 

Cred că antrenamentele complementare studiilor de specialitate sunt ceva ce ar trebui să nu lipsească din rutina unui dansator. În ultimii ani mi-am dat seama cât de important este să faci și alt tip de mișcare. La fel și alimentația, care să te ajute să susții tot acest efort într-un mod sănătos, precum și terapiile de recuperare. Cât am fost copii, nu am avut un suport potrivit în sensul acesta, de a învăța ce tip de viață trebuie să ducă un viitor balerin. Sper ca generațiile următoare să folosească toate informațiile disponibile.

Care e cel mai bun sfat coregrafic pe care l-ai primit vreodată? De la cine?

„Să danseze și praful în urma ta!” – este unul dintre lucrurile pe care mi le-a spus profesoara mea, Mihaela Santo, când eram foarte mică.

Ce legătură simți că ai cu muzica în timpul dansului? Cât de profundă devine această conexiune?

Cred că ajunge să fie ceva ce simți cu tot corpul, nu doar un sunet perceput de ureche.

Povestește-ne un moment amuzant care ți s-a întâmplat pe scenă?

Am căzut! Într-un moment in care trebuia sa cădem cu toții, în sincron, m-am dezechilibrat și am știut că nu mai pot evita căderea înaintea colegilor mei, așa că am încercat ca măcar să fie o cădere dramatica, ca și când așa trebuia să fie. Am râs cu lacrimi.

Ce-ți place să faci în timpul liber, când nu ești pe scenă sau la repetiții? 

Expedițiile montane sunt ceva ce încerc să fac cât mai des cu soțul meu; creasta munților este unul dintre locurile în care mă simt cel mai bine și de unde iau o liniște care mă ajută mult în raport cu agitația vieții. Iar motociclismul este ceva ce practic zilnic, din nou, cu maaare bucurie. Recomand!

Ce simți că ai învățat de la copii? 

Să rămâi mereu curios asupra vieții.

Dacă ai putea să îi spui ceva copilului care ai fost, ce i-ai spune?

Sa aibă curaj, că poate!