Răpirea din Serai
- +7 ANI
- 60 min
- Operă
- Sala Mare
Cei care-și doresc o vacanță orientală, plină de aventură și culoare, nu trebuie decât să vină la Opera Comică pentru Copii – la spectacolul „Răpirea din serai” – și vor avea parte de o croazieră plină de peripeții în lumea muzicii lui Wolfgang Amadeus Mozart. Regizorul Cristian Mihăilescu și scenografa Bogdana Pascal au recreat pe scena teatrului atmosfera din „O mie și una de nopți”, pe muzica uneia dintre cele mai îndrăgite lucrări ale marelui compozitor. „Răpirea din serai” a fost primul mare succes al lui Mozart, chiar dacă împăratul Josef al II-lea i-ar fi spus acestuia: „Dragul meu, opera este foarte frumoasă pentru urechile noastre, dar are prea multe note” și la care Mozart ar fi răspuns: „Sire, are exact atâtea note muzicale cât este nevoie.”
Nu există spectacole disponibile pentru acest spectacol în viitor.
Singspiel în trei acte de Wolfgang Amadeus Mozart
Prima reprezentație: 16 iulie 1782, Burgtheater, Viena
Dacă vă era dor de universul din O mie și una de nopți, vă așteptăm la Opera Comică pentru Copii, pentru a-l reîntâlni, dar pe muzica nemuritoare a lui Wolfgang Amadeus Mozart. Doar 26 de ani avea compozitorul austriac atunci când a compus opera sa Răpirea din serai, deloc întâmplător și primul său succes. Deși tehnic un singspiel – un fel de străbunic muzical al operetei, care combină dialogul vorbit cu momentele muzicale spectaculoase – Răpirea din serai este un adevărat tur de forță din punct de vedere vocal. Fiecare arie este ca o bijuterie șlefuită special pentru a face vocile să strălucească. În viziunea plină de culoare, umor și romantism a regizorului Cristian Mihăilescu și a scenografei Bogdana Pascal, toate aceste comori muzicale sunt interpretate în limba română (o provocare cel puțin la fel de mare ca originalul german!), iar spectacolul păstrează toată magia muzicii lui Mozart într-o montare care pune zâmbete pe chipurile celor mici și nostalgie în sufletele celor mari.
În magnificul palat al Pașei Selim, două fete, Konstanze, și prietena ei Blonda, sunt ținute prizoniere. Departe de casă și de cei dragi, ele așteaptă zi de zi o speranță. Dar lucrurile nu rămân aşa! Belmonte, un tânăr nobil curajos, călătorește din îndepărtata Spanie pentru a le salva.
Pentru a intra însă în palat are nevoie de ajutor, pentru că trebuie să treacă de Osmin, șeful gărzilor, un om care pare că nu zâmbeşte niciodată. Belmonto nu se descurajează, însă, şi alături de Pedrillo, prietenul său, la rândul lui prizonier, născocesc un plan foarte isteț. Știind că Pașei îi plac foarte mult clădirile frumoase, Belmonte se preface că este un arhitect italian renumit! Paşa Selim, fascinat de ideea de a avea un asemenea vizitator prin preajmă, îi permite lui Belmonte să intre.
În interiorul palatului, Blonda nu ezită să se joace puțin cu Osmin, care este cam ridicol și caraghios. Konstanze, deși tristă și singură, încă speră că iubitul ei o va salva, aşa că starea de spirit i se schimbă brusc atunci când Pedrillo îi aduce o veste minunată – Belmonte este aici, iar în acea noapte, vor încerca să fugă!
Planul este să-l adormă pe Osmin cu un praf pus în vin, iar apoi să scape cu toții. Cei patru prieteni, emoționați, se pregătesc pentru marea evadare.
Când se lasă întunericul, Belmonte și Pedrillo se furișează în grădină cu o scară. Constanța și Blonda coboară repede și împreună fug spre o barcă ascunsă pe malul mării. Dar, chiar când sunt pe punctul de a-și câștiga libertatea, Osmin se trezește și îi surprinde. Pașa Selim apare și el, furios și gata să-i pedepsească.
Atunci, Belmonte și Konstanze fac ceva neașteptat. Fiecare ia vina asupra lui, dorind să-l salveze pe celălalt. Profund mișcat de puterea iubirii lor, Pașa Selim, în loc să-i pedepsească, le oferă tuturor libertatea. Astfel, cele două cupluri scapă din palat, iar curajul și iubirea lor triumfă.
Nu există spectacole disponibile pentru acest spectacol în viitor.
Belmonte pornește într-o călătorie primejdioasă pentru a-și salva prietena, Konstanze, care este ținută departe, în captivitate, de către Selim Pașa. El călătorește departe, își asumă riscuri și își folosește toată creativitatea sa pentru a-i ajuta pe cei dragi. La fel și Pedrillo, care rămâne loial prietenilor săi chiar și în situații dificile. ne demonstrează că pentru a venit în ajutorul unui prieten adevărat, putem să înfruntăm orice provocare. Pentru că prietenia adevărată implică și sentimentul de loialitate, și despre dorința de a ajuta. Chiar și atunci când lucrurile par extrem de dificile. Toți am dori să avem în viața noastră un Belmonte sau un Pedrillo.
În loc să folosească forța, personajele operei își rezolva problemele cu ajutorul istețimii. Belmonte se preface că este arhitect, pentru că uneori, cel mai bun mod de a depăși o dificultate este să gândim creativ.
Belmonte și prietenii lui nu acționează impulsiv; ei fac un plan înainte de a încerca să o salveze pe Konstanze. Planificarea și colaborarea sunt esențiale, iar acestea sunt lecții valoroase, care odată învățate, fac provocările mult mai ușor de trecut. Mai ales într-un mod organizat și responsabil.
La început, Selim Pașa pare un personaj înfricoșător, cu care nimeni nu vrea să aibă de-a face. Dar ce descoperim? Că, de fapt, are o inimă bună și știe să ierte. La fel se întâmplă de multe ori și în viața reală, de aceea să nu ne grăbim să judecăm oamenii după prima impresie. Uneori, cei care par severi pot fi de fapt foarte înțelegători!
Konstanze și Blonda, deși sunt departe de casă, nu-și pierd speranța. De asemenea, Belmonte și prietenii lui nu sunt eroi fără teamă; ei își asumă riscurile chiar dacă sunt speriați. Este în regulă să ne fie frică atunci când facem lucruri noi sau dificile. A fi curajos nu înseamnă să nu-ți fie frică, ci să mergi mai departe chiar și când ți-e teamă.
Cel mai important moment din operă se întâmplă atunci când Selim Pașa alege să ierte în loc să se răzbune. Uneori, cel mai puternic lucru pe care îl poți face este să ierți și să dai o nouă șansă. Sa alegi ca, deși rănit, să oferi compasiune și bunătate, nu răzbunare și resentiment.
Belmonte și pe Konstanze sunt captivi într-o cultură și un loc care li se par necunoscute și, poate, de neînțeles la început. Pe parcurs însă, ei ajung să cunoască oameni buni și să înțeleagă că nu tot ce este diferit este neapărat rău sau periculos. Ideea deschiderii către ceilalți, indiferent de obiceiurile, culturile și credințele lor este, un deziderat cât se poate de modern în prezentul globalizat, este sugerată extrem de clar în Răpirea din Serai, scrisă cu peste 200 de ani în urmă.
Wolfgang Amadeus Mozart ne arată mai bine decât oricine cum poate muzica exprima toate emoțiile importante: bucuria, tristețea, speranța și dragostea. Până la urmă, când ascultăm muzică împreună, ne simțim mai apropiați unii de alții, chiar dacă vorbim limbi diferite.
Abia aşteptăm să mai creşti puţin, pentru că trebuie neapărat să vii să vezi opera Răpirea din serai de la Opera Comică pentru Copii. Vrei să-i cunoşti povestea?
Într-un palat minunat, plin de flori colorate și porți înalte, locuia Konstanze, o tânără frumoasă, dar tare tristă. Deși palatul era frumos, porțile înalte o țineau departe de prietenii și de casa ei.
În palat, mai era cu ea, Blonda, o fată foarte veselă, căreia îi plăcea mereu să râdă și să îi facă pe ceilalți să râdă, și Pedrillo, pe care Selim Pașa îl rugase să aibă grijă de grădina lui. Împreună, se uitau la cerul albastru și visau la o zi când vor putea pleca acasă.
Dar cineva de departe nu îi uitase. Belmonte, un tânăr isteț și curajos, a pornit la drum să își salveze prietenii. A străbătut munți, văi și dealuri, a mers zi și noapte și, în sfârșit, a ajuns în fața porților marelui palat.
Dar cine păzea porțile? Osmin, un paznic morocănos, care nu voia ca cineva să intre sau să iasă. Totuși, Belmonte era foarte deștept și a găsit o cale să treacă de Osmin.
Când Selim Pașa, stăpânul palatului, a aflat de dorința lui Konstanze de a pleca, în loc să se supere, s-a gândit o clipă, apoi a zâmbit. „Dacă prietenii tăi sunt aici pentru tine, mergi și fii fericită!”, i-a spus el.
Konstanze, Belmonte, Blonda și Pedrillo au ieșit din palat ținându-se de mână și, în sfârșit, au fost liberi să se întoarcă acasă.
Mai e foarte puțin și în curând te așteptăm şi pe tine să intri în universul operei Răpirea din serai de Wolfgang Amadeus Mozart. Până atunci însă, hai să afli povestea eo:
Au fost odată ca niciodată, patru prieteni buni, care trăiau fericiți împreună: Belmonto, un frumos și curajos spaniol, Konstanze, iubita lui, cu ochi strălucitori și vocea dulce ca mierea, Pedrillo, slujitorul isteț și ghiduș al lui Belmonte și Blonda, o fată veselă care găsea mereu motive să zâmbească chiar și când cerul era înnorat.
Departe de ei, în Orient, exista un nobil foarte bogat, Selim Pașa, care iubea atât de mult frumusețea și muzica, încât aduna în jurul său tot ce găsea mai frumos în lume. Locuia într-un palat minunat, cu grădini parfumate, fântâni colorate și păsări ciripitoare. Așa au ajuns la el Konstanze și Blonda, care însă nu se simțeau deloc fericite înconjurate de atâta frumusețe. Le era dor de casa lor și, mai ales, de prieteni și familie.
La poarta palatului stătea mereu de pază Osmin, un paznic morocănos și nostim, care se încrunta la orice umbră. S-a încruntat inclusiv la Belmonte, care călătorise peste munți și dealuri, de la mare depărtare, pentru a veni să le ia acasă pe Konstanze și Blonda.
Dar curajosul cavaler nu a renunțat, și cu ajutorul lui Pedrillo, prietenul său isteț, au conceput un plan genial: dacă lui Selim Pașa îi plăceau lucrurile frumoase, ce-ar fi ca Belmonto să pretindă că este un vestit făuritor de castele magnifice? Bineînțeles că Selim Pașa a fost încântat, iar Belmonte a reușit să intre în palat.
Dar cum să facă să iasă cu bine toți patru? Konstanze, Belmonte, Pedrillo și Blonda au conceput un alt plan isteț, să îl adoarmă pe Osmin cu ajutorul un praf aducător de vise și astfel, să fugă cu bine spre casă. Planul a reușit, Osmin a adormit, dar ghinion! S-a trezit chiar când cei patru prieteni se pregăteau să plece. Când Selim Pașa a aflat, toată lumea a înghețat de teamă. Dar înțeleptul Pașa i-a privit lung pe tinerii îndrăgostiți, pe Blemonte și pe Konstanzia și, în loc să se înfurie, a zâmbit înțelegător.
În ochii lor a văzut aceeași lumină pe care o vedea în fiecare răsărit de soare din grădina sa și a înțeles că dragostea adevărată e ca o pasăre – nu poate fi ținută în colivie.
„Să fiți fericiți”, le-a spus el, deschizând larg porțile palatului. „Iar când dorul de prieteni vă va purta pașii înapoi, veți găsi mereu aici o grădină primitoare și un nou prieten care vă așteaptă.”
Opera mozartiană se distinge în repertoriul liric universal ca o lucrare care depășește cu lejeritate granițele temporale și culturale, reprezentând un punct de referință în evoluția genului singspiel și a operei în general.
Capodopera mozartiană din 1782 își demonstrează măiestria prin multiple valențe muzicale și dramaturgice care se împletesc într-o construcție de o coerență artistică remarcabilă.
Din punct de vedere muzical, partitura excelează prin scriitura vocală de o virtuozitate extraordinară, care pune în valoare potențialul tehnic și expresiv al soliștilor. Ariile, concepute cu o profundă înțelegere a posibilităților vocii umane, variază de la momente de bravură tehnică până la pasaje de intensă expresivitate lirică.
În mod particular, ansamblurile vocale reprezintă puncte culminante ale lucrării, cu celebrul său cvartet, ilustrând capacitatea lui Mozart de a construi arhitecturi sonore complexe în care vocile se întrepătrund într-un dialog muzical de o sofisticare remarcabilă.
Orchestrația operei merită o atenție specială pentru felul în care îmbină rafinamentul clasic occidental cu sonoritățile exotice orientale. Concepută cu o finețe aparte, încorporează influențe turcești, colorând spectacolul cu o atmosferă colorată care răspundea nevoii de exotism specifică epocii. Mozart reușește să creeze o textură orchestrală ce îmbină elementele percutante specifice culturii otomane cu eleganța muzicii clasice europene, într-un dialog intercultural muzical inteligent și inovator. Această orchestrație adaugă o dimensiune senzorială operei, captivând spectatorii printr-o alternanță cromatică surprinzătoare și prin ritmurile neobișnuite pentru urechea occidentală.
Această fuziune muzicală servește ca metaforă sonoră pentru dialogul intercultural care stă la baza întregii opere.
Răpirea din serai este, de asemenea, o lucrare care pune în contrast momentele comice, în special cele generate de personajele Osmin și Pedrillo, cu o lirică plină de sensibilitate. Această alternanță, gestionată cu măiestrie, oferă operei un echilibru artistic aparte, unde fiecare situație umoristică pregătește terenul pentru scenele de adâncă trăire emoțională, captând publicul de la un moment la altul.
Acest balans este susținut de o partitură care știe când să fie spumoasă și când să coboare în zone de intensă expresivitate dramatică.
Opera excelează și prin felul în care tratează întâlnirea dintre Occident și Orient, depășind simpla utilizare a elementelor exotice ca decor muzical.
Mozart construiește un dialog autentic între cele două lumi, explorând cu subtilitate și inteligență diferențele și asemănările culturale, transformând astfel Răpirea din Serai într-o pledoarie muzicală pentru înțelegere și toleranță interculturală, care își păstrează relevanța și în contextul contemporan.
- Muzica: Wolfgang Amadeus Mozart
- libretul de Johann Gottlieb Stephanie
- Konstanze: Raluca Oprea
- Belmonte: Gjergji Mani
- Blonda: Oana Şerban
- Pedrillo: Valentin Racoveanu
- Osmin: Daniel Pascariu
- Ajutoarele lui Osmin: Tudor Boloca, Cătălin Seimeanu
- Cristina Babalâc, Oana Vâlceanu, Andreea Soare, Diana Năstase, Maria Savastre, Delia Luca, Robert Ştefu, Andrei Nicolae, Dragoş Andruţă, Alexandru Ducan, Dan Matei, Ştefan Tănase, Cristi Danu, Mihai Pricope.
Despre ce este vorba în Răpirea din serai?
Pe scurt, despre puterea iubirii de a învinge toate obstacolele. Tânărul nobil Belmonte călătorește până la capătul lumii pentru a-și salva logodnica, pe Constanța, care este captivă în palatul Pașei Selim. Cu ajutorul lui Pedrillo, valetul său isteț, Belmonte pune la cale un plan ingenios. Se preface că este un arhitect celebru pentru a intra în palat, în timp ce trebuie să păcălească un paznic vigilent și morocănos, pe nume Osmin. Dar cea mai mare surpriză vine de la însuși Selim Pașa! În loc să-i pedepsească pe tinerii îndrăgostiți când îi prinde încercând să fugă, el alege să-i ierte, oferindu-ne o lecție minunată despre puterea înțelegerii și a iertării. Mozart transformă această poveste într-o operă strălucitoare, în care muzica occidentală se împletește cu sonoritățile orientale, creând un spectacol care ne arată că dragostea și bunătatea pot învinge orice piedică.
Cine a scris muzica?
Wolfgang Amadeus Mozart a compus opera Răpirea din Serai în 1782, la doar 26 de ani! Tânărul compozitor, care era la Viena în acea perioadă, tocmai primise o comandă specială de la împăratul Iosif al II-lea, care dorea să promoveze opera în limba germană. Cu energia și creativitatea care îl caracterizau, Mozart a creat o lucrare strălucitoare, un singspiel care combină stilul occidental cu fascinante influențe orientale. A imaginat arii virtuoze pentru soliști, a introdus efecte speciale în orchestră pentru a sugera atmosfera exotică (inclusiv instrumente de percuție specifice muzicii turcești), și a reușit să creeze o muzică atât de complexă, încât se spune că împăratul ar fi comentat: „Prea multe note, dragă Mozart!” La care genialul compozitor ar fi răspuns cu dezinvoltură: „Exact atâtea câte sunt necesare, Maiestate.” Succesul a fost imediat și răsunător, făcând din Răpirea din Serai prima operă germană care a cucerit scenele internaționale.
Ce e acela un singspiel?
O gen muzical special, născut în Germania, care aduce împreună puterea cuvintelor și farmecul muzicii. Este ca un dans perfect între teatru și operă, unde personajele trec natural de la dialog vorbit la arii pline de emoție. În timp ce într-o operă obișnuită toată povestea este cântată, în Singspiel personajele vorbesc când vor să spună lucruri simple și cântă când emoțiile lor devin prea puternice pentru cuvintele obișnuite. Exact ca în musicalurile moderne de astăzi, doar că Singspiel-ul a apărut cu mult timp în urmă, chiar în vremea lui Mozart!
Cine a scris textul spectacolului?
Textul sau „libretul” operei Răpirea din Serai poartă semnătura lui Johann Gottlieb Stephanie cel Tânăr, un teatrolog și scriitor vienez care a transformat o poveste orientală într-o aventură muzicală spumoasă. În 1781, când Mozart căuta un text potrivit pentru noua sa operă germană, Stephanie a avut această idee strălucită de a adapta o piesă mai veche numită Belmont și Constanța de Christoph Friedrich Bretzner. Cu îndemânare și creativitate, el a adăugat mai multe accente de umor, a dezvoltat personajele și a creat dialoguri care să strălucească atât în momentele vorbite, cât și în cele cântate. Mozart a fost atât de încântat de munca lui Stephanie, încât au colaborat și la revizuirea textului pe parcursul compunerii muzicii. Împreună, au reușit să creeze un echilibru perfect între momentele comice (mai ales cele cu paznicul morocănos Osmin) și cele romantice ale poveștii. Este interesant că, deși acțiunea se petrece în Turcia, Stephanie a reușit să împletească elemente orientale exotice cu umorul și valorile vieneze ale vremii, creând astfel o operă care continuă să încânte publicul și astăzi.
Care sunt principalele personaje?
Konstanze, o tânără nobilă frumoasă și sensibilă, captivă în palatul Pașei Selim, care își păstrează demnitatea și speranța în ciuda situației dificile. Vocea ei cristalină și aria sa „Martern aller Arten” dovedesc nu doar virtuozitate vocală, ci și puterea extraordinară a caracterului său.
Belmonte, un curajos cavaler spaniol, îndrăgostit de Konstanze, care călătoreşte până la capătul lumii pentru a o salva. Inteligența sa înaltă este demonstrată în planul ingenios de a se prezenta drept arhitect, iar dragostea sa profundă răzbate în fiecare arie pe care o cântă.
Blonda, prietena cea mai bună a Konstanzei, veselă și ștrengară. Camerista engleză a Konstanzei, aduce un suflu proaspăt de libertate și independență în atmosfera orientală a palatului. Cu umorul și spiritul ei liber, ea reușește să-l țină la distanță pe Osmin și să păstreze optimismul chiar și în captivitate.
Pedrillo, valetul lui Belmonte, devenit grădinar în palat, care îmbină loialitatea față de stăpânul său cu un spirit practic și inventiv. El este creierul din spatele planului de evadare și reușește să folosească slăbiciunea lui Osmin pentru vin în avantajul său.
Osmin, şeful gărzilor palatului, un personaj care combină elementele comice cu cele ameninţătoare, iar momentele sale muzicale sunt printre cele mai memorabile din operă. Sub aparența sa morocănoasă și suspicioasă se ascunde, de fapt, teama de schimbare și de tot ce este diferit de lumea sa familiară.
Selim Pașa, un conducător luminat care transcende stereotipurile culturale ale vremii, demonstrând că înțelepciunea și noblețea sufletească nu țin de zona geografică. Înțelept și rafinat, Selim Pașa este pasionat de artă și arhitectură. Deși rolul său este vorbit, nu cântat, prezența lui domină opera prin deciziile înțelepte și prin gestul final de clemență care transformă o potențială tragedie într-o celebrare a umanității.
În ce limbă se cântă?
Spectacolul se cântă în limba română.
De ce este Răpirea din serai un spectacol atât de valoros?
Asemenea unei povești minunate spuse și răspuse, opera Răpirea din serai devine tot mai frumoasă de fiecare dată când o asculți! Deși au trecut aproape două secole și jumătate de când Mozart a compus-o, spectacolul strălucește ca un caleidoscop fermecat, în care se întâlnesc unele dintre cele mai minunate melodii, cele mai haioase momente și cele mai emoționante povești de dragoste ale compozitorului austriac.
Există, de exemplu, pe parcursul său, un moment special în care patru voci se împletesc într-un cvartet atât de frumos, încât pare că timpul se opreşte în loc în timp ce îl ascultăm. Orchestra ne poartă când în lumea palatelor vieneze, când în cea a seraiului sultanului, folosind instrumente care ne fac să auzim cum sună Orientul fascinant.
Cam ca două povești muzicale care se împletesc într-una singură! Părțile foarte amuzante, care vă vor face să râdeți cu poftă, alternează cu momente în care muzica devine atât de dulce și emoționantă, încât s-ar putea să vă apară lacrimi în colțul ochilor. Ca într-un supermarket, în care se găsesc cele mai minunate daruri și cele mai fascinante povești, Mozart împletește melodii fermecătoare, cu un mesaj profund despre prietenie și înțelegere între oamenii din toate colțurile lumii.
Este un spectacol în care fiecare copil, dar și fiecare adult pot descoperi ceva special, iar finalul său fericit ne arată că, atunci când deschidem inima spre înțelegere și bunătate, putem deveni cu toții prieteni, indiferent cât de diferiți părem la prima vedere.
Cât durează spectacolul?
Spectacolul durează o oră. Opera Răpirea din serai de la Opera Comică pentru Copii este o variantă comprimată a creaţiei originale, cu o durată mult mai extinsă, de peste două ore. Regizorul Cristian Mihăilescu a adaptat lucrarea pentru copii, fără a omite vreun fragment muzical important şi a potenţat, totodată, momentele sale comice.
Ce se întâmplă dacă nu ajung la timp?
Dragii noștri spectatori întârziați la Răpirea din Serai, să știți că povestea orientală începe punctual și, la fel ca într-un bazar turcesc aglomerat, locurile se ocupă rapid! Chiar dacă aveți bilet cu loc rezervat, după ridicarea cortinei s-ar putea să vă treziți în situația nostimă de a descoperi că fotoliul dumneavoastră a fost deja „răpit” de alt spectator entuziast. Așa că, pentru a evita să rătăciți prin sală precum Belmonte în căutarea Konstaziei, vă sfătuim să ajungeți la timp – altfel, ca în orice poveste cu final neașteptat, s-ar putea să fiți nevoiți să vă mulțumiți cu un alt loc decât cel de pe bilet sau să așteptați până la pauză pentru a vă ocupa locul destinat inițial.
De unde pot cumpăra bilete?
Biletele pentru Răpirea din serai pot fi achiziționate de la casa de bilete a Operei Comice pentru Copii sau de pe platforma bilete.ro, de aici.
Este recomandat să cumpărați biletele din timp, deoarece locurile se epuizează rapid.
Cum ajung la Opera Comică pentru Copii?
Opera Comică pentru Copii se află în București, pe Calea Giulești nr. 16. Iată câteva moduri prin care poți ajunge aici:
– Cu STB: autobuzele 162, 163, 178, N 110, N 10, tramvaiele 11, 44 sau 41. Punct de reper: Podul Grant (sus sau jos) şi, de acolo, Opera Comică pentru Copii se află la o distanţă de câţiva paşi.
– Cu metroul: poţi merge pe linia M1 până la staţia „Crângaşi” (plus o staţie cu tramvaiul 41) sau cu M4 până la staţia „Gara de nord” şi de acolo încă două staţii cu autobuzul sau tramvaiul.
– Cu mașina: în acest caz, asigură-te că îți planifici timpul pentru a găsi un loc de parcare în apropiere. Locurile de parcare pot fi o problemă, mai ales în timpul spectacolelor.
– Cu bicicleta: pentru cei care preferă să pedaleze, există locuri de parcare pentru biciclete în apropierea Operei. Așa că pune-ți casca, adu-ți bicicleta și bucură-te de o plimbare până la spectacol!
Asigură-te că ajungi cu cel puțin 15-20 de minute înainte de începerea spectacolului pentru a avea timp să te acomodezi și să te pregătești pentru a savura experienţa operei Răpirea din serai!
