WordPress WooCommerce Themes

Nu ai adăugat nici un element.

Un deget înțepat. O lume întreagă adormită. Și o singură speranță: ca vraja să fie ruptă. „Frumoasa din pădurea adormită” este acea celebră poveste a copilăriei care continuă să ne vorbească, cu aceeași intensitate, printr-un limbaj care nu se demodează niciodată: muzica, mișcarea, emoția trăită împreună. În această versiune coregrafică, spectacolul devine o orchestrație vizuală, în care fiecare gest, lumină și moment scenic respiră în ritmul grandios al muzicii lui Ceaikovski. O muzică atât de plastică și molipsitoare, încât pare că desenează pe scenă ceea ce cuvintele nu mai pot spune: spaimele și visurile copilăriei, lupta dintre întuneric și lumină, puterea frumuseții care nu are nevoie de glas. „Frumoasa din pădurea adormită” este despre cum timpul se oprește când uităm să visăm, dar și despre cum renaștem când ceva – sau cineva – ne aduce înapoi la noi. Un spectacol care nu cere să crezi în magie, ci te face să o recunoști.

Participă la următoarele spectacole:
Martie
27
2027
Ora: 17:00
Cumpără bilet
Martie
28
2027
Ora: 11:00
Cumpără bilet
Aprilie
02
2027
Ora: 18:30
Cumpără bilet
Aprilie
03
2027
Ora: 17:00
Cumpără bilet
Aprilie
04
2027
Ora: 11:00
Cumpără bilet
Produse populare
Spectacolul este recomandat copiilor cu vârsta de peste 3 ani
În cazul în care te afli într-un alt interval de vârstă, poți selecta de mai jos una dintre opțiuni pentru a afla mai multe despre spectacol.
Cumpără bilete la următoarele spectacole:
Martie
27
Ora: 17:00
Cumpără bilet
Martie
28
Ora: 11:00
Cumpără bilet
Aprilie
02
Ora: 18:30
Cumpără bilet
Aprilie
03
Ora: 17:00
Cumpără bilet
Aprilie
04
Ora: 11:00
Cumpără bilet

Au trecut timpul, iar Aurora a crescut frumoasă și veselă. La împlinirea celor 16 ani, la palat a avut loc o petrecere mare. Au venit patru prinți să o vadă, iar Aurora a dansat cu ei. La un moment dat, o bătrânică i-a oferit un buchet de flori. Aurora l-a primit zâmbind, dar în flori era ascunsă o andrea – un băț subțire cu care se tricotează. Când s-a înțepat, Aurora a căzut pe loc, adormită. Era blestemul zânei Carabosse, care tocmai se împlinea. În clipa aceea, toată curtea a adormit odată cu Aurora. Peste palat a crescut o pădure mare, care a învelit locul ca într-un vis.

Au trecut mulți, mulți ani, iar într-o zi, un prinț pe nume Désiré se plimba prin pădure și a întâlnit-o pe Zâna Liliac. Ea i-a spus povestea Aurorei și l-a condus până la palat. Prințul a găsit-o pe Aurora dormind și, emoționat, a sărutat-o ușor. În clipa aceea, blestemul s-a destrămat, Aurora s-a trezit, și odată cu ea s-au trezit și regele, regina și toți oamenii din palat.

Aurora și Désiré s-au îndrăgostit pe loc și au pregătit o nuntă mare, la care toţi invitaţii au dansat cu bucurie. Din clipa aceea, Zâna Liliac a vegheat mereu cu blândețe asupra lor. Și-au trăit fericiți… ca într-o poveste.

Într-o zi frumoasă, în palatul regelui Florestan s-a auzit o veste minunată: regina a născut o fetiță! Bucuria a fost atât de mare, așa că regele a pregătit o uriaşă petrecere de botez. A invitat nobili, prieteni și zâne bune, ca să-i ureze cele mai frumoase lucruri micuței prințese, care primise numele Aurora.

Zânele au venit îmbrăcate în haine strălucitoare și i-au dăruit micuţei prinţese daruri magice: bunătate, frumusețe, veselie, grație. Dar tocmai atunci a apărut o zână uitată, pe nume Carabosse. Era supărată că nu fusese chemată la sărbătoare, aşa că a intrat furioasă în sala mare și a spus că, atunci când va împlini 16 ani, Aurora se va înțepa cu o andrea și va muri.

Toți au încremenit. Dar o altă zână, Zâna Liliac, a venit repede și a spus că nu poate anula blestemul, dar, din fericire, poate fi schimba: Aurora nu va muri, ci va cădea într-un somn adânc de 100 de ani. Iar când va veni un prinț curajos și o va săruta, ea se va trezi.

Ce ne învaţă ”Frumoasa din pădurea adormită ”?
1. Răbdarea și speranța

Aurora doarme timp de 100 de ani, dar nu e totul pierdut! Baletul ne arată că uneori trebuie să așteptăm mult pentru lucrurile frumoase din viață. Chiar dacă pare că nu se întâmplă nimic, speranța ne ține aproape de visurile noastre.

2. Frumusețea mișcării
Fiecare pas de balet din spectacol spune o poveste fără cuvinte. Dansatorii ne arată că trupul nostru poate fi un instrument magic pentru a exprima bucuria, tristețea, dragostea sau frica. Când Aurora dansează, întregul ei corp „vorbește”!
3. Diferența între bine și rău
Zâna Bună și Zâna Rea dansează foarte diferit! Mișcările Zânei Bune sunt line și frumoase, în timp ce cele ale Zânei Rele sunt ascuțite, înfricoșătoare. Exact la fel, şi alegerile noastre se văd în tot ceea ce facem.
4. Munca în echipă
Toate personajele – prințesa, prințul, zânele, curtenii – dansează împreună pentru a crea frumuseţea spectacolului. Pentru că lucrurile frumoase se fac mai ușor atunci când oamenii colaborează.
5. Puterea muzicii
Muzica lui Piotr Ilici Ceaikovski ne poartă prin toată povestea, de la valsul de naștere al Aurorei, la tema înfricoșătoare a Zânei Rele, până la marșul triumfal de la sfârșit. Ceaikovski este unul dintre compozitorii celebri care ne demonstrează că muzica poate să ne facă să simțim emoții foarte puternice.
6. Răsplata pentru perseverență
Prințul Désiré nu se oprește din căutare până nu o găsește pe Aurora. Şi nici nu se oprește în fața pădurii sau a întunericului. Dacă nu renunțăm la ceea ce iubim cu adevărat, în final vom fi răsplătiți.
7. Iubirea adevărată trezește la viață
Nu este vorba doar de un sărut, ci de o inimă sinceră, de dorința de a dărui lumină și viață celor din jur.
8. Uneori, cele mai grele momente nasc cele mai frumoase finaluri.
Dintr-un blestem se naște o poveste despre lumină, renaștere și iubire.

A fost odată un rege și o regină care au avut o fetiță foarte dorită. Au fost atât de fericiți, încât au chemat lumea întreagă la palat ca să sărbătorească nașterea ei. Aurora era numele ei.  La petrecere au venit şi niște zâne bune, strălucitoare, care i-au oferit Aurorei daruri magice: bucurie, frumusețe și blândețe.

Dar, dintr-un colț întunecat, a apărut o altă zână, nu la fel de bună şi foarte supărată că ea nu fusese invitată. S-a înfuriat și a spus că, într-o zi, Aurora se va înțepa la degeţel, va adormi şi nu se va mai putea trezi. Din fericire, o altă zână bună a reușit să schimbe vraja: Aurora nu va păți nimic rău, doar va dormi adânc, până când cineva cu o inimă curajoasă o va trezi.

Timpul a trecut, iar Aurora a crescut frumoasă și bună. La ziua ei, a primit un bucheţel de flori, în care se ascunsese o andrea, adică un bețișor subțire şi ascuţit, pe care bunicile îl folosesc ca să tricoteze haine. Doar că acea andrea era pusă acolo pe furiș, și a înțepat-o pe Aurora, care a adormit pe loc. În acel moment, tot palatul a adormit odată cu ea, iar o pădure deasă a crescut în jurul lor, a o pătură verde care să-i apere.

După mulți ani, un prinț curajos a aflat de povestea Aurorei. A mers prin pădurea adormită, a găsit palatul și, văzând-o, a simțit că o cunoaște din visele sale. A sărutat-o ușor… iar în clipa aceea, totul s-a trezit: Aurora, regele, regina și toți cei care dormeau.

Aurora și prințul s-au bucurat împreună de lumină și iubire. S-au căsătorit, iar la nunta lor, au venit multă lume, inclusiv tot felul de fiinţe fermecate, in poveşti. Toți au dansat cu bucurie, iar zâna cea bună a vegheat mereu de atunci asupra lor.

Iubirea ca renaștere în baletul „Frumoasa din pădurea adormită”

În faimoasa creaţie coregrafică a lui Piotr Ilici Ceaikovski, iubirea nu e pasională sau tragică. Este ritualică, purificatoare, esențial ordonatoare. O iubire ce nu înfruntă obstacole vizibile, ci străbate tăceri lungi, un timp înghețat și destine suspendate. Care veghează până când clipa potrivită o trezește. Baletul devine, astfel, o adevărată „cartografiere” sonoră a sentimentului amoros în toate fazele și formele sale, de la prima trezire la împlinirea finală.

Tinerețea și promisiunea – preludiul iubirii

Încă din primele măsuri ale muzicii baletului, tema Aurorei povestește despre iubirea ca potențial pur. Nu este încă sentimentul în formă manifestă, ci energia care îl va face posibil. Ceaikovski compune pentru mica prinţesă o muzică ce respiră prospețimea și deschiderea către lume, fără nostalgii sau regrete. Melodia principală a Aurorei, în tonalitatea re major, se desfășoară ca o respirație naturală, fără forțări sau dramatisme. Este portretul sonor al unui suflet capabil de iubire pură, nealterat încă de dezamăgiri sau compromisuri.

Această muzică a tinereții conține în sine întreg presentimentul iubirii viitoare, așa cum bobocul conține floarea. Fiecare frază melodică pare să deschidă o nouă posibilitate emoțională, iar orchestrația diafană sugerează un univers în care iubirea nu va fi niciodată sursa suferinței, ci a bucuriei pure.

Iubirea ca descoperire

Celebrul Adagio din primul act reprezintă, poate, cea mai subtilă analiză muzicală a iubirii adolescentine din întreaga literatură. Aurora dansează pe rând cu cei patru pretendenți, iar Ceaikovski nu compune pentru acest moment o muzică pasională, ci una a descoperirii de sine prin privirea celuilalt. Tema se repetă pentru fiecare cavaler, dar cu modulații subtile ce sugerează că fiecare întâlnire o transformă pe Aurora.

Nu este încă iubirea în sensul matur al cuvântului, ci acea stare de grație în care tinerețea explorează propria sa putere de a atrage și de a fi atrasă. Muzica oglindeşte alegerea ca pe un joc rafinat, în care nimeni nu pierde, pentru că adevărata miză nu este cucerirea, ci auto-descoperirea. Ceaikovski înțelege că pentru o fată de șaisprezece ani iubirea nu este încă despre celălalt în mod specific, ci despre posibilitatea de a iubi în general. 

Metafora adormirii

Somnul de o sută de ani nu este o pedeapsă în viziunea compozitorului rus. Este o necesitate. Muzica acestui segment central vorbeşte despre maturizare lentă, despre pregătirea pentru o iubire mai profundă, în niciun caz despre moarte. Atmosfera este una contemplativă, plină de pace şi încredere.

Tema Zânei Liliac, cea care păzește somnul Aurorei, este una dintre cele mai frumoase melodii de iubire compuse vreodată, o iubire ca veghe, ca protecție, ca gest de credință în posibilitatea fericirii. Este muzica unui autor care știe că unele lucruri merită așteptate, chiar dacă așteptarea durează o viață întreagă. În această secțiune, Ceaikovski explorează o dimensiune a iubirii pe care puțini compozitori au îndrăznit s-o atingă: iubirea ca răbdare activă, ca încredere că ceea ce este menit să se întâmple, se va întâmpla la momentul potrivit.

Iubirea ca recunoaștere

Întâlnirea dintre Prințul Désiré și Aurora adormită este punctul culminant al viziunii ceaikovskiene asupra iubirii. Prințul nu o cucerește convenţional pe Aurora, o recunoaște ca revelaţie. De aceea, muzica acestei scene nu are nimic triumfalist, în direcţia unei victorii obținute prin luptă, este dimpotrivă, liniștită, ca o regăsire.

Pentru sărutul care o trezește pe Aurora, Ceaikovski a creat o atmosferă sonoră de o intimitate extraordinară. Orchestra, în locul unei explozii, respiră adânc, precum cineva care își recapătă suflul după o suspendare îndelungată. Ne dăm seama că, pentru Ceaikovski, adevărata iubire nu se bazează pe actul expansiv al cuceririi, ci pe recunoașterea revelatoare, pe regăsirea acelei părți din noi pe care o căutam fără să știm că o căutam. Prințul nu trebuie să o convingă pe Aurora să îl iubească. Ea îl iubește din clipa în care îl vede, pentru că el este răspunsul la o întrebare cu care s-a confruntat în vis timp de o sută de ani. 

Iubirea - armonie universală

Marele Pas de deux din final înseamnă apogeul viziunii lui Ceaikovski asupra iubirii. Aici este vorba despre două fiinţe care au devenit una prin iubire și care dansează pentru întreaga lume bucuria acestei comuniuni. De această dată, muzica nu mai aparține doar celor doi îndrăgostiți, ea devine universală, o invitație la dans pentru toți cei prezenți.

În accepţiunea lui Ceaikovski,  iubirea adevărată are puterea de a-i conecta pe cei doi cu restul umanității. În loc să se bucure în propriul univers romantic izolat, Aurora și Désiré dansează pentru ca întreaga lume să se bucure de fericirea lor. Tema principală a acestui pas de deux este o sinteză a tuturor temelor iubirii din balet: prospețimea Aurorei din primul act, încrederea Zânei Lilac şi determinarea Prințului. 

Iubirea ca triumf al luminii

Finalul baletului este o adevărată declarație de credință în puterea transformatoare a iubirii. Muzica acestei apoteoze, care celebrează căsătoria celor doi protagoniști, devine, totodată, victoria principiului iubirii asupra principiului distrugerii. În acel moment, iubirea devine exponenţială, a lor, dar şi  a lumii. Ceaikovski orchestrează acest final cu o amploare care depășește dimensiunea unei simple nunți regale.

Toate personajele apar să danseze la nuntă, ca și cum iubirea ar avea puterea de a uni toate inimile. Este poate cea mai frumoasă metaforă scenică a ideii că iubirea, atunci când este autentică, vindecă și reînsuflețește întregul univers.

Paradoxul biografic: iubirea ideală dintr-o viață complicată

Pentru Ceaikovski, care a trăit cu drama unei iubiri imposibil de exprimat liber în societatea secolului al XIX-lea, această poveste poate fi citită și ca o proiecție a unei dorințe interioare profunde. O iubire care nu cere cuvinte, care nu implică gesturi pasionale, care nu e amenințată de societate, ci care se consumă în spațiul pur al simbolului. Compozitorul care a creat cea mai luminoasă și mai optimistă viziune asupra iubirii din literatura muzicală era un om care nu putea să-și trăiască deschis propriile sentimente, într-o societate concentrată mai mult pe reguli, decât pe libertatea personală.

În momentul în care compunea „Frumoasa din pădurea adormită”, în 1889, Ceaikovski era un bărbat de aproape cincizeci de ani care se confruntase deja cu eșecul dramatic al singurei sale căsnicii, cu Antonina Miliukova, o tentativă disperată de a se conforma așteptărilor sociale.

Compromisul s-a încheiat dezastruos, soldându-se cu o criză nervoasă și cu fuga din țară. Era și perioada în care relația sa cu tânărul Modest, fratele său, și cu alți bărbați din anturajul său devenise o sursă constantă de anxietate socială.

Această perspectivă biografică nu diminuează cu nimic valoarea artistică a operei, ci o amplifică. Faptul că Ceaikovski a putut să creeze o viziune atât de pură și de optimistă asupra iubirii în ciuda propriilor dificultăți emoționale, demonstrează puterea extraordinară a artei de a transcende circumstanțele personale. Muzica sa, în loc să curgă din experiența directă a fericirii în dragoste, reflectă, de fapt, nostalgia profundă după o astfel de fericire.

Acesta este poate şi secretul inepuizabil al „Frumoasei din pădurea adormită”, faptul că nu vorbește despre iubirea pe care compozitorul a trăit-o, ci despre iubirea pe care a visat-o. Și tocmai de aceea muzica sa nu are nimic din oboseala sau din dezamăgirea experienței concrete, ea păstrează prospețimea și puritatea unui ideal care nu a fost niciodată compromis de realitate.

Moștenirea unei viziuni

„Frumoasa din pădurea adormită” rămâne cea mai optimistă și mai completă viziune asupra iubirii din literatura muzicală. Ceaikovski nu idealizează sentimentul, îl urmărește în toate fazele sale, de la primul fior la împlinirea finală, demonstrând că fiecare etapă are frumusețea și valoarea ei. Forța acestei muzici stă în faptul că ea nu explică iubirea, o trăiește de-a dreptul. Ne face să îi simțim direct toate nuanțele. De aceea „Frumoasa din pădurea adormită” continuă să emoționeze spectatori de toate vârstele, pentru că vorbește despre iubire în limba universală a emoției pure, fără filtre intelectuale sau convențiile sociale care i-au adus atâta suferinţă autorului rus.

În acest balet, Ceaikovski a reușit performanța de a crea o operă care este în același timp poveste de dragoste, spectacol și meditație, divertisment și artă profundă. Este testamentul său despre ceea ce a crezut că este cel mai frumos în experiența umană: capacitatea de a iubi și de a fi iubit fără condiții, fără frică, fără sfârșit.

Despre spectacol:
Echipa de creație
Regia şi coregrafia:
Cătălin Caracaş
Scenografie:
Adriana Urmuzescu
Colaj muzical:
Alexandru Istrate
* Instituția își rezervă dreptul de a aduce modificări în distribuțiile spectacolelor în cazul în care situația o impune.
Întrebări frecvente
Despre ce este vorba în spectacol?
În spatele zânelor cu rochii sclipitoare și al prințeselor în tutu roz se ascunde una dintre cele mai inteligente povești despre confruntarea cu schimbarea și cu așteptarea. Ştii momentele acelea din viață când totul pare să se oprească în loc şi când e nevoie de o adevărată forță pentru a renaște? Despre asta este vorba, în esenţă, în baletul „Frumoasa din pădurea adormită”. Ceaikovski nu a compus doar o muzică extrem de frumoasă pentru o poveste nemuritoare. El a creat o hartă sonoră a emoțiilor umane, de la bucuria explozivă a nașterii Aurorei până la melancolia adormirii, când timpul pare suspendat în aer ca balerinii pe poante. Fiecare variațiune din acest celebru balet este o pulsație diferită a inimii, fiecare tema muzicală vorbește despre o altă fațetă a iubirii: cea care asteaptă, cea care speră, cea care se luptă. Pe scenă, contrastul dintre lumea organică, în continuă mișcare a curții regale și rigiditatea înspăimântătoare a unui regat înghețat în timp, devine o lecție vizuală despre ceea ce înseamnă să fii cu adevărat viu. Răul nu este aici doar o forță abstractă, este exact acea parte din noi care refuză să creadă că lucrurile se pot schimba în bine, că merităm să fim iubiți, că frumusețea poate învinge. Iar când cortina cade și publicul aplaudă, rămâne întrebarea cea mai importantă: în câte domenii ale vieții noastre dormim și noi, așteptând să fim treziți?

Piotr Ilici Ceaikovski (1840-1893), cel care a reușit ca nimeni altul să ne atingă sufletele cu muzica sa. Mai mult decât o pot face chiar cuvintele. În perioada vieţii sale, muzica rusă încerca să se definească prin folclor și naționalism, Ceaikovski a ales să vorbească în limba universală a inimii, și tocmai de aceea muzica lui sună astăzi la fel de actuală ca în urmă cu 150 de ani. Era un om care simțea totul foarte intens, prea intens pentru epoca sa: dragostea, deznădejdea, frumusețea, singurătatea. În loc să-și ascundă vulnerabilitatea, a transformat-o în coloana sonoră a unor generații întregi. Ceaikovski nu compunea doar note; compunea stări de spirit, compunea amintiri pe care nu le aveai încă, compunea viitoarele tale nostalgii. „Frumoasa din pădurea adormită”, „Spărgătorul de nuci”, „Lacul lebedelor” – aceste balete celebre sunt, totodată, întrebări muzicale despre ce înseamnă să fii uman. Cât de mult poți iubi? Cât de mult poți suferi? Și cât de frumos poți transforma totul în artă? Pentru că, în fond, asta făcea Ceaikovski, lua bucățile noastre cele mai fragile și le transforma în ceva atât de frumos încât îți vine să plângi și să râzi în același timp.

Aurora 

Grațioasă, blândă și plină de farmec, Aurora este întruchiparea inocenţei şi a frumuseţii care nu se arată cu forță, ci cu delicatețe. Fiica regelui și a reginei, Aurora primește la naștere daruri magice din partea zânelor, dar este blestemată de zâna Carabosse, şi cade într-un somn adânc la vârsta de 16 ani, somn din care va fi trezită de un prinț. E un personaj care dansează între vis și realitate, între copilărie și maturitate. În somnul ei lung se ascunde nu slăbiciune, ci speranță.

Prințul Désiré 

Tânărul care o descoperă pe Aurora în vis și pornește să o caute. El reușește să străbată pădurea adormită și să rupă blestemul cu un sărut. Este personajul care aduce schimbarea și finalul fericit al poveștii. Călătoria lui nu e doar prin pădure, ci și spre sine, un drum ghidat de intuiție, curaj și o emoție pe care n-o poate numi, dar care îl duce direct către Aurora.

Zâna Liliac 

Zâna cea bună, protectoarea Aurorei. Deși nu poate anula blestemul Carabossei, reușește să îl transforme: în loc să moară, Aurora va adormi. Zâna Liliac are un rol important în desfășurarea acțiunii și în protejarea personajelor pozitive. Apare când e nevoie, aduce liniște, protejează în tăcere. Este vocea binelui tăcut.

Zâna Carabosse 

Zâna neinvitată la botez, care lansează blestemul asupra Aurorei. Este personajul negativ al poveștii, reprezentând forțele ostile și imprevizibile. Aparițiile ei aduc tensiune și conflict în spectacol. Elegantă, misterioasă și periculos de precisă, Carabosse nu este doar „cea rea”, ci forța care tulbură ordinea perfectă. Adaugă dramă, tensiune și profunzime poveștii, e întunericul care face lumina să strălucească și mai tare.

Regele și Regina 

Părinții Aurorei, simboluri ale protecţiei şi iubirii părinteşti. Au un rol mai discret, dar sunt figuri esențiale în desfășurarea acțiunii. Regele se opune vrăjii și încearcă să-și protejeze fiica, dar nu reușește să evite destinul. 

Zânele ursitoare

Apar la botezul Aurorei și îi oferă daruri simbolice (grație, frumusețe, inteligență). Reprezintă binele și protecția.

Curtenii, invitații de la bal

Aceștia completează universul scenic al spectacolului. Sunt martorii, susținătorii, și uneori complicii poveștii. Fiecare apariție aduce o nuanță – de culoare, de umor, de mister – și contribuie la tabloul viu al acestei povești fără timp.

Pentru că „Frumoasa din Pădurea Adormită” este unul dintre cele mai frumoase balete din lume și prinde viață, la Opera Comică pentru Copii, într-o montare spectaculoasă, adaptată cu grijă pentru spectatorii mici, accesibilă și plină de emoție. Decorurile minunate, costumele colorate, muzica lui Ceaikovski și mișcările dansatorilor spun o poveste care nu are nevoie de cuvinte pentru a fi înțeleasă, ci doar de ochi mari și inima deschisă.

Este o experiență culturală ideală pentru copii și părinți deopotrivă, pentru că introduce publicul (mic sau adult) în universul baletului clasic fără să copleșească, fără să intimideze, ci dimpotrivă, oferă bucurie, ritm, umor și momente de visare. 

Vii ca să descoperi, să te bucuri și să te lași purtat într-o lume în care binele învinge, arta emoționează, şi fiecare detaliu e gândit să rămână în suflet. Iar la Opera Comică pentru Copii, un astfel de spectacol devine o amintire prețioasă pentru întreaga familie.

Ca-n orice basm, și la „Frumoasa din Pădurea Adormită”, totul începe la timp, iar zânele nu prea au răbdare cu cei care întârzie! Dacă nu ești în sală înainte ca lumina să se stingă și cortina să se ridice, locul tău de pe bilet se poate pierde, și nu, nu pentru 100 de ani, doar că este foarte posibil să găseşti deja pe altcineva stând pe el. Așa că, dacă nu vrei să ajungi exact când prințesa adoarme sau să ratezi intrarea spectaculoasă a Zânei Liliac, fă din punctualitate o mică magie de familie. Nimeni nu vrea să fie confundat cu Carabosse doar pentru că a întârziat, nu-i așa?

Biletele pentru „Frumoasa din Pădurea Adormită” pot fi achiziționate de la casa de bilete a Operei Comice pentru Copii sau de pe platforma bilete.ro, de aici (https://www.bilete.ro/frumoasa-din-padurea-adormita/).

Este recomandat să cumpărați biletele din timp, deoarece locurile se epuizează rapid.

Opera Comică pentru Copii se află în București, pe Calea Giulești nr. 16. Iată câteva moduri prin care poți ajunge aici:

–  Cu STB: autobuzele 162, 163, 178, N 110, N 10, tramvaiele 11, 44 sau 41. Punct de reper:  Podul Grant (sus sau jos) şi, de acolo, Opera Comică pentru Copii se află la o distanţă de câţiva paşi.

– Cu metroul: poţi merge pe linia M1 până la staţia „Crângaşi” (plus o staţie cu tramvaiul 41) sau cu M4 până la staţia „Gara de nord” şi de acolo încă două staţii cu autobuzul sau tramvaiul.

–  Cu mașina: în acest caz, asigură-te că îți planifici timpul pentru a găsi un loc de parcare în apropiere. Locurile de parcare pot fi o problemă, mai ales în timpul spectacolelor.

– Cu bicicleta: pentru cei care preferă să pedaleze, există locuri de parcare pentru biciclete în apropierea Operei. Așa că pune-ți casca, adu-ți bicicleta și bucură-te de o plimbare până la spectacol!

Asigură-te că ajungi cu cel puțin 15-20 de minute înainte de începerea spectacolului pentru a avea timp să te acomodezi și să te pregătești pentru a te lăsa purtat de vraja baletului „Frumoasa din Pădurea Adormită”!

Anul acesta, bucuria pe gheață are acoperiș!

Primele încercări pe patine sau încă o tură cu cei dragi? Patinoarul acoperit de la Opera Comică pentru Copii te așteaptă la Târgul „Poveste de Crăciun” între 20 noiembrie și 22 decembrie. Bucură-te de patinaj alături de familia ta, fără grija ploii sau a ninsorii!

Un musical despre curajul de a iubi și puterea de a transforma frica în lumină! Erus pornește într-o nouă călătorie, alături de Prințesa Roua și mărul Alpi, paşii ducându-i direct către una dintre cele mai sensibile încercări: Valea Iubirii.

Cu muzică originală, o scenografie spectaculoasă și o distribuție impresionantă, „Erus și Valea Iubirii” este o poveste spusă prin cântec, dans și emoție, care atinge toate vârstele. O călătorie emoționantă care ne amintește că cei mai înfricoșători dintre noi sunt, paradoxal, cei care au cea mai mare nevoie de dragoste.