Albă ca Zăpada
- +3 ANI
- 75 min.
- Balet
- Sala Mare
Oglindă, oglinjoară, care este cea mai frumoasă… poveste cu balet din țară?
La Opera Comică pentru Copii, Albă ca Zăpada prinde viață într-un spectacol modern și atractiv, în care dansul și muzica semnată de Cornel Trăilescu transformă celebra poveste a Fraților Grimm într-o experiență vizuală de neratat. Grația și expresivitatea baletului redau cu finețe fiecare emoție: de la frumusețea delicată a Prințesei, la invidia dramatică a Reginei și veselia molipsitoare a celor șapte pitici. Pe scenă, iubita poveste capătă o nouă profunzime, dezvăluind și mai elocvent adevărata lecție a basmului – frumusețea nu stă în oglindă, ci în suflet, iar bunătatea, curajul și prietenia sunt cele mai de preț daruri. Un spectacol pentru toți visătorii, mici și mari, care cred în magia poveștilor și în puterea artei de a le face nemuritoare. Vino să descoperi cum baletul poate spune basme mai frumos decât o fac, uneori, cuvintele!
Nu există spectacole disponibile pentru acest spectacol în viitor.
Într-un regat îndepărtat, trăia un împărat cu o fiică minunat de frumoasă. Albă ca Zăpada avea pielea albă ca zăpada, de unde și numele, părul foarte negru și buzele roșii ca trandafirii înfloriți. După ce a rămas văduv, împăratul s-a recăsătorit cu o femeie de o frumusețe rară, dar cu inima rece ca gheața. La petrecerea de ziua ei de naștere, toți curtenii i-au adus daruri strălucitoare, iar ea i-a răsplătit cu un dans plin de grație. Însă, când Albă ca Zăpada și-a făcut apariția, oglinda fermecată a palatului a dezvăluit un adevăr greu de acceptat pentru regină: fata era și mai frumoasă decât ea! Cuprinsă de furie, împărăteasa a alungat-o din palat și, nefiind mulțumită, a poruncit unui vânător să o ducă în pădure și să nu se mai întoarcă fără dovada că a scăpat de ea pentru totdeauna.
Însă vânătorul, impresionat de bunătatea și frumusețea tinerei prințese, n-a putut să îndeplinească această faptă cumplită și a lăsat-o să fugă. Rătăcind printre copaci, fata a descoperit o căsuță mică, unde, istovită, s-a așezat să doarmă.
Acolo locuiau șapte pitici harnici și veseli, care când s-au întors acasă și au găsit-o, s-au supărat la început pe oaspetele neașteptat, dar în scurt timp, Albă ca Zăpada i-a cucerit cu blândețea și veselia ei. Astfel, au decis că fata poate rămâne și s-au hotărât să o protejeze
Între timp, la palat, împărăteasa a aflat că Albă ca Zăpada era încă în viață. Furioasă, s-a costumat într-o bătrână și a pornit spre pădure, ducând cu ea un măr strălucitor, dar otrăvit.
Ajunsă la căsuța piticilor, i-a oferit fetei fructul ademenitor, iar aceasta, neștiind de pericol, a mușcat din el. Într-o clipă, a căzut într-un somn adânc, vrăjit, din care nu se mai putea trezi. Piticii și animalele pădurii au găsit-o căzută la pământ și nemișcată și, îndurerați, au început să plângă.
Dar dintre copaci apare un tânăr prinț, aflat la vânătoare prin pădure, care o vede pe Albă ca Zăpada întinsă pe patul de frunze și se apropie de ei. Prințul e fermecat din prima clipă de frumusețea fetei și se îndrăgostește imediat de ea.
Privind-o cu atenție, vede mărul otrăvit din mâna sa, pe care îl ia și îl aruncă la pămând. În acea clipă, vraja se spulberă ca prin farmec. Albă ca Zăpada se trezește, îl vede pe print, îi mulțumește și se îndrăgosteșe și ea de el.
Cei doi, însoțiți de pitici și animalele pădurii, pornesc spre palat pentru a cere binecuvântarea împăratului. Ajunși acolo, piticii o demască pe împărăteasa cea rea, iar aceasta, pierzându-și frumusețea fermecată, se transformă într-o vrăjitoare și fuge într-un nor de foc. Împăratul, eliberat de farmecele ei, a lăsat regatul moștenire tinerei perechi, care a făcut o nuntă ca în basme, trăind fericiți până la adânci bătrâneți.
Nu există spectacole disponibile pentru acest spectacol în viitor.
Într-o lume în care totul se mișcă cel mai adesea ameţitor de repede, baletul Albă ca Zăpada și cei 7 pitici ne propune o experienţă precum o oază de frumusețe și înțelepciune.
Iată ce lecţii ne oferă minunata creaţie pe muzica lui Cornel Trăilescu:
Pitici, păsări, iepurași – toți o iubesc pe Albă ca Zăpada și o protejează. Prietenii ne ajută când avem nevoie și noi trebuie să avem grijă de ei! Prietenii adevărați sunt cei care ne acceptă așa cum suntem și ne susțin în momentele grele.
Piticii pot părea mici și ciudați la început, dar au inimi mari și se dovedesc cei mai buni prieteni. Ne învață că nu contează cum arată cineva, ci ce fel de suflet are.
Nu trebuie să avem încredere în străini – Regina cea rea se deghizează și îi dă Albei ca Zăpada un măr otrăvit. Nu primim niciodată lucruri de la oameni pe care nu îi cunoaștem!
Regina este geloasă și rea, dar în final, Albă ca Zăpada, prințul și piticii reușesc să o învingă și să trăiască fericiți. Invidia ne poate face să luăm decizii greșite și să îi rănim pe cei din jur. Cei care sunt buni și cinstiți câștigă mereu!
Prințul nu renunță și o salvează pe Albă ca Zăpada. Când iubim și avem curaj, orice problemă poate fi rezolvată!
Nu mai este mult și în curând te aşteptăm la Opera Comică pentru Copii să descoperim împreună o poveste extraordinară cu muzică şi dans – povestea Albei ca Zăpada! Vrei să o cunoști?
Într-un palat mare și strălucitor locuia cu tăticul ei o prințesă foarte frumoasă cu pielea foarte albă, ca fulgii de zăpădă, și părul negru – negru, ca televizorul când e stins, sau ca roțile unei mașinuțe. Se numeşte Albă ca Zăpada și dansează foarte frumos!
Într-o zi în palatul ei a venit să locuiască și o Regină, care nu e deloc bună, doar se preface. Regina se supără când vede că Albă ca Zăpada dansează mai frumos decât ea și o alungă din palat.
Albă ca Zăpada pleacă într-o pădure fermecată, unde își face foarte mulți prieteni: licurici care strălucesc ca steluțele, flori care se leagănă în dans, fluturași care zboară grațios în jurul ei. Și cum se plimba așa, vede o căsuță mică și drăguță! În ea locuiesc șapte pitici veseli, care merg în fiecare zi la muncă, să adune ciupercuțe, fructe și diamante. Piticii devin cei mai buni prieteni ai Albei ca Zăpada. Ea le face prăjiturele, iar ei îi aduc flori frumoase.
Într-o zi, apare o doamnă care îi oferă Albei ca Zăpada un măr roșu și strălucitor. Dar doamna era, de fapt, Regins cea rea, iar mărul fermecat, și când ea mușcă din el, adoarme pe loc și nu se mai poate trezi! Piticii s-au întristat foarte tare că nu o pot trezi din somn pe prietena lor.
Însă nu te teme! Un Prinț frumos și curajos vine călare pe calul său alb. El vede mărul fermecat și îl aruncă departe. Și ca prin minune, Albă ca Zăpada se trezește! Prințesa și Prințul dansează împreună un dans atât de frumos, încât toate florile încep să se legene în ritmul muzicii.
La final, toată lumea e fericită! Regina cea rea fuge, iar Albă ca Zăpada și Prințul fac o nuntă minunată la care dansează toți: piticii, animalele pădurii și chiar și florile!
În textura plină de mişcare şi culori muzicale ale baletului „Albă ca Zăpada” se găseşte o pânză complexă de simboluri și arhetipuri universale, transpuse magistral în muzică de Cornel Trăilescu; pentru a servi unui limbaj coregrafic ce vorbește deopotrivă sensibilităţii şi raţiunii.
Povestea începe într-un spațiu al puterii și aparențelor – palatul regal, unde oglinda devine un simbol central al narcisismului și al căutării neîncetate a perfecțiunii exterioare, aparente şi superficiale. Regina, model al umbrei și al egocentrismului distructiv, reprezintă latura întunecată a psihicului uman, dominată de vanitate și frică de îmbătrânire. Oglinda ei fermecată nu este doar un obiect cu calităţi magice, ci și o metaforă a confruntării cu sinele, a anxietății în fața trecerii timpului și a competiției feminine nocive.
În esență, povestea Albă ca Zăpada prezintă contrastul fundamental dintre bine și rău. Eroina cu inima pură simbolizează bunătatea absolută, în timp ce regina cea rea întrupează răul în forma sa cea mai vicleană.
Gelozia obsesivă a reginei și încercările sale repetate de a o ucide pe Albă ca Zăpada ilustrează lupta ancestrală dintre lumină și întuneric, o temă care își păstrează relevanța și în lumea contemporană, unde suntem constant puși în fața unor dileme morale.
În centrul narațiunii stă obsesia reginei pentru propria frumusețe, o temă care rezonează puternic în prezent. Oglinda fermecată, care reflectă nu doar aparențele, ci și adevărul interior, devine o metaforă pentru căutarea constantă a validării externe în ceilalți.
Povestea ne reamintește că adevărata frumusețe izvorăște din calitățile interioare – bunătate, curaj, puritate sufletească – și nu din imaginea reflectată în oglinzi, fie ele reale sau virtuale.
Elementele magice din poveste – oglinda fermecată, mărul otrăvit, transformarea reginei în vrăjitoare – sunt încărcate de semnificații profunde.
Mărul otrăvit, de exemplu, simbol biblic al cunoașterii și tentației, capătă aici valențe aparte, timițând către pericolul tentațiilor și consecințele alegerilor impulsive. Somnul eroinei poate fi interpretat ca o tranziţie iniţiatică, necesară renașterii spirituale. Nu întâmplător, trezirea vine prin intermediul Prințului, simbol al masculinului salvator.
Albă ca Zăpada încarnează arhetipul tinereții eterne și al frumuseții naturale, necontaminate. Numele său evocă puritatea zăpezii, iar părul negru simbolizează înțelepciunea înnăscută. Exilul său în pădure marchează începutul unei călătorii inițiatice – un parcurs universal al maturizării și descoperirii sinelui autentic.
Pădurea însăși, spațiu al transformării, devine un personaj în sine prin dans. Licuricii, florile și animalele care o ocrotesc pe Albă ca Zăpada reprezintă forțele naturii care susțin creșterea și evoluția spirituală. Şi este o experienţă în sine să urmăreşti modul în care Cornel Trăilescu transformă acest spațiu al încercării într-o scenă de balet în care natura însăși dansează, sugerând armonia fundamentală dintre om și univers.
Cei șapte pitici, prin numărul lor magic, evocă perfecțiunea obţinută din completarea cu ceilalţi cu care eşti partener. Căsuța lor devine un spațiu al transformării, unde Albă ca Zăpada învață valoarea muncii, a comunității și a autenticității.
Finalul spectacolului, cu transformarea Reginei în vrăjitoare și dispariția ei într-un nor de foc, ilustrează perfect conceptul „umbrei” care, înfruntată, sfârșește prin a-și pierde puterea distructivă.
Prin limbajul universal al dansului şi muzica dedicată coregrafiei, Cornel Trăilescu reușește să transmită aceste straturi profunde de semnificație într-o formă accesibilă și emoționantă, demonstrând încă o dată că basmul, ca și baletul, reprezintă un vehicul perfect pentru transmiterea adevărurilor fundamentale ale experienței umane.
Basmele clasice, așa cum au fost transmise prin tradiția orală și fixate în scris de Frații Grimm, Charles Perrault și Hans Christian Andersen, conțin adesea scene de o cruzime extremă. De la surorile vitrege care își taie degetele de la picioare pentru a încăpea în pantoful Cenușăresei, până la regina din Albă ca Zăpada, obligată să danseze până la moarte în pantofi de fier înroșiți, aceste povești nu ezită să pedepsească răul în cele mai dramatice moduri posibile.
Într-o epocă în care literatura pentru copii tinde să fie cât mai prietenoasă și lipsită de violență, este esențial să ne întrebăm: ce pierdem atunci când eliminăm aceste elemente din basme?
Basmele nu sunt doar divertisment, ci și instrumente puternice de educație morală. Bruno Bettelheim, unul dintre cei mai influenți psihologi ai copilăriei, argumenta în Psihanaliza basmelor, că poveștile tradiționale îi ajută pe copii să proceseze propriile frici și conflicte interne printr-un sistem clar de recompense și pedepse. În basme, răul nu este doar un concept abstract, ci o forță activă, personificată de vrăjitoare, lupi și mame vitrege, care trebuie confruntată și depășită.
Scenele de violență, oricât de dure ar părea, sunt expresii simbolice ale luptei interioare dintre bine și rău, care îi ajută pe copii să înțeleagă că faptele au consecințe.
Lumea poveștilor este una a contrastelor puternice: bunătatea este absolută, răutatea este extremă. Spre deosebire de literatura modernă pentru copii, mult mai nuanțată, în care adesea li se oferă un trecut traumatizant chiar și personajelor negative pentru a le umaniza, basmele clasice nu pierd timp cu nuanțe de gri. În Hansel și Gretel, vrăjitoarea care își atrage victimele într-o capcană este arsă de vie; în Albă ca Zăpada, regina cea rea este forțată să danseze până la moarte. Aceste finaluri, deși aparent dure, oferă copiilor o certitudine morală: răul este pedepsit fără milă, iar binele triumfă mereu.
Crucială nu este atât brutalitatea actului de pedepsire, cât ideea că există o justiție implacabilă în universul basmelor. Acest principiu funcționează ca o busolă morală pentru copil, transmițându-i ideea că alegerile greșite pot avea consecințe grave și că virtutea, deși încercată de greutăți, va fi răsplătită în cele din urmă.
Mulți părinți moderni consideră că expunerea copiilor la scenele de violență din povești și spectacole, poate traumatiza, dar cercetările în domeniu sugerează, de fapt, contrariul. Studiile din psihologia copilului arată că basmele cu elemente agresive pot funcționa ca un exercițiu emoțional sigur, permițând copiilor să-și confrunte temerile într-un cadru controlat. Aceștia trăiesc pericolul alături de eroi, resimt tensiunea și, în final, experimentează ușurarea victoriei. Acest adevărat proces de catharsis, descris pentru prima dată de Aristotel, le permite să învețe să gestioneze frica și anxietatea într-un mod constructiv.
În plus, basmele nu sunt doar despre frică, ci și despre depășirea acesteia. Albă ca Zăpada supraviețuiește exilului impus de regină, iar Cenușăreasa, deși umilită, își găsește în cele din urmă fericirea. Aceste povești oferă copiilor un model de reziliență, arătându-le că, indiferent cât de dificile sunt încercările, există întotdeauna o cale de ieșire.
Un alt argument important în favoarea păstrării conținutului violent în basme este că aceste povești oferă o formă de violență simbolică, diferită de cea pe care copiii o întâlnesc în prezent. Spre deosebire de filmele de acțiune sau jocurile video, unde violența este adesea gratuită și lipsită de implicații morale, basmele leagă aceste acte de lecții clare despre bine și rău.
În afară de asta, basmele tradiționale au fost create într-o vreme în care pericolele chiar erau reale: copiii puteau să se piardă în pădure, lupii puteau reprezenta o amenințare concretă, iar foametea și sărăcia erau parte din viața de zi cu zi. Astăzi, lumea în care trăim este diferită, dar lecțiile despre precauție, discernământ și justiție rămân valabile. Eliminarea completă a pericolelor din povești nu îi ajută pe copii să se adapteze la realitate, ci le oferă o viziune distorsionată asupra lumii, în care totul este sigur și previzibil.
Încercarea de a „steriliza” basmele pentru a le face mai prietenoase riscă să le golească de sens și să le diminueze impactul emoțional. Da, scenele de violență din aceste povești pot fi șocante, dar ele nu sunt gratuite, ci servesc unui scop educațional, emoțional și moral. Copiii nu au nevoie de lumi de poveste în care nimic rău nu se întâmplă, ci de povești care să le ofere un cadru în care să înțeleagă lupta dintre bine și rău, consecințele acțiunilor și, mai presus de toate, speranța că, în final, binele va triumfa.
Așa cum spunea Albert Einstein: Dacă vrei ca un copil să fie inteligent, citește-i basme. Dacă vrei să fie și mai inteligent, citește-i mai multe basme. Poate că ceea ce ne lipsește astăzi nu sunt basmele mai blânde, ci copii care să învețe, prin ele, să-și înfrunte fricile și să-și găsească propriul drum spre victorie.
- Alba ca Zapada: Emily Fung/Teodora Badea
- Prințul: Hirohito Ikeuchi/Kohki Toda
- Regina: Estelle Payet/Federica Franceschini
- 3 Miniștrii: Ștefan Tănase, Dragoș Andruță, Cătălin Țîrcovnicu
- Pitici: Andrei Ardeleanu, Alyn Arhire, Ionuț Picincu, Marco Vicente, Alexandru Constantin, Hiraku Saito, Cristian Danu
- Vânător: Robert Ștefu
- Rege: Marius Dură
- Spiriduși (pădure): Consuella Crăciun/Yuria Soeta Amy O’Connor/Sara Mateescu Maria Stanciu Alessia Negoi/Maria Grigore Iustina Soare Cristina Babalâc/Karen Sakata Yura Hanasaka/Hanayo Ikeda Oana Di Dario/Medea Beer Maria Șerbănoiu/Saori Shikahama Konomi Homma/Kirin Niiyama
- 6 perechi Poloneza: Giuseppe Paolicelli - Maria Stanciu Andrei Nicolae - Amy O’Connor/ Sara Mateescu Antonio Bisogno - Maria Grigore/ Alessia Negoi Rintaro Nakajima - Yura Hanasaka/ Hanayo Ikeda Alexandru Ducan - Cristina Babalâc/Konomi Homma Mihai Pricope - Saori Shikahama/Maria Șerbănoiu
- 4 păsări: Yu Chin Liao, Delia Luca, Maria Mija, Moe Fujiwara, Theodora Munteanu
- Mama Albei ca Zăpada: Diana Năstase
- Albă Ca Zăpada fetiță: Rebeca Jora
Despre ce este vorba în acest spectacol?
Despre puterea frumuseții, care nu este doar o calitate fizică, ci o reflectare a bunătății și a purității interioare. Spectacolul ne arată, prin contrastul dintre Albă ca Zăpada și Regina cea rea, că adevărata frumusețe vine din bunătate și generozitate. Dincolo de povestea clasică, baletul este o demonstrație a puterii artei de a comunica emoții profunde prin dans și muzică, fără cuvinte. Fiecare mișcare, fiecare salt, fiecare piruetă spun o poveste, iar muzica lui Cornel Trăilescu completează perfect limbajul corpului, creând o simbioză artistică emoționantă.
Umorul și eleganța se îmbină armonios în acest spectacol, personajele, precum cei șapte pitici, aducând zâmbete pe chipul spectatorilor. Coregrafia reușește să îmbine elemente clasice cu accente ludice, oferind un spectacol accesibil și atractiv pentru toate vârstele. Baletul, totodată o lecție despre efectele negative ale invidiei, ilustrată prin mișcările tensionate și dramatice ale Reginei, demonstrează modul inventiv în care elementele tradiționale ale baletului pot fi reinterpretate într-un stil neoclasic modern, atrăgând publicul contemporan, inclusiv cel tânăr, fără a pierde profunzimea și mesajul universal al poveștii.
Cine a compus muzica spectacolului?
Cornel Trăilescu (1926-2019), unul dintre cei mai aplaudaţi compozitori români de spectacole de operă şi de balet dedicate celor mici. Cornel Trăilescu a cunoscut succesul atât în calitate de dirijor, dar şi ca autor de piese muzicale în cele mai diverse genuri. Inspiraţia melodică, excelenta paletă orchestrală şi timbrală la care a apelat cu maximă eficienţă expresivă, dinamismul şi deschiderea cu care şi-a alcătuit un limbaj sonor eclectic şi tonic, ce i-a asigurat succesul timp de generaţii sunt atribute ale stilului său. Singura sa operă, Motanul încălţat, cu premiera în 1961, i-a adus celebritatea în contextul scenei clasice româneşti. Baletul Albă ca Zăpada și cei 7 pitici a fost compus în 1986 pe un libret de Anghel Ionescu-Arbore, pornind de la basmul omonim al Fraţilor Grimm.
„După opera pentru copii Motanul încălţat, lucrare apreciată de mai multe generaţii, am căutat să dau o replică şi în genul baletului. (…) Muzica trebuie să aibă o anumită ritmică, melodicitate, asemănătoare cu intonaţiile cântecelor pentru copii, dar să fie apreciată şi de adulţi. Trebuie să fie foarte colorată orchestral, să ilustreze personajele şi situaţiile din scenă, pentru că altfel nu-şi atinge scopul. (…) Sper ca acest spectacol să vă atragă atenţia şi să vă trezească interesul pentru muzică şi să dezvolte în sufletele voastre arta şi frumosul.” (Cornel Trăilescu)
Când a avut loc premiera absolută a spectacolului?
Când a avut loc premiera la OCC?
Cine a imaginat coregrafia spectacolului?
Corina Dumitrescu, o personalitate remarcabilă în lumea dansului și a coregrafiei românești, care și-a dedicat întreaga carieră artei mișcării și formării tinerei generații, aducând pe scenele teatrelor lirice din România spectacole de balet și dans contemporan care îmbină armonios tradiția cu inovația. În calitate de coregrafă la Opera Comică pentru Copii, ea reușește să transpună în mișcare cele mai complexe povești, creând un limbaj coregrafic accesibil atât micilor spectatori, cât și adulților, prin folosirea unor elemente de dans clasic și modern îmbinate cu gesturi și mișcări ce subliniază perfect caracterul personajelor și dezvoltarea dramatică a poveștii, demonstrând o profundă înțelegere a psihologiei copilului și a modului în care dansul poate deveni un instrument educațional puternic. Creativitatea sa se manifestă nu doar în capacitatea de a da naştere unor coregrafii spectaculoase, ci și în abilitatea de a lucra cu interpreți de diverse vârste și niveluri de pregătire, reușind să scoată la suprafață cel mai bun potențial artistic al fiecăruia.
De ce să vii?
Baletul Albă ca Zăpada și cei 7 pitici de la Opera Comică pentru Copii strălucește prin măiestria coregrafică, ce transformă partitura muzicală a lui Cornel Trăilescu într-o poveste fascinantă spusă prin dans și sunet; fiecare piruetă a Albei ca Zăpada exprimă inocența și puritatea personajului, săriturile și posturile aeriene ale prințului emană noblețe și curaj, dansurile energice și pline de personalitate ale piticilor aduc zâmbete pe chipurile spectatorilor, în timp ce regina cea rea impresionează prin mișcări puternice și dramatice care transmit perfect răutatea și gelozia personajului. Coregrafia ingenioasă reușește să îmbine elemente de dans clasic cu momente de pantomimă și dans modern, făcând povestea ușor de urmărit chiar și pentru cei mai mici spectatori. Iar sincronizarea perfectă dintre dans și muzică, împreună cu costumele spectaculoase și decorurile care prind viață sub lumini, creează o experiență artistică completă ce îi introduce pe copii în lumea de vis a baletului într-un mod cuceritor și accesibil. Fiecare mișcare are sens, fiecare gest spune o poveste, iar dansul devine un limbaj universal ce cucerește imediat inimile publicului, indiferent de vârstă.
De ce nu se vorbeşte pe scenă în timpul unui spectacol de balet?
Pentru că dansatorii sunt prea ocupați executând cele mai complexe piruete și salturi pentru a-și mai permite să și vorbească! Iar muzica orchestrei este atât de puternică și de captivantă, încât cuvintele ar strica magia și ar deturna atenția publicului de la adevărata stea a spectacolului – mișcările elegante și expresive ale corpurilor dansatorilor.
Deși nu se există dialoguri, balerinii reușesc să transmită o poveste întreagă prin simpla mișcare a trupurilor lor, demonstrând că uneori gesturile poate spune mai mult decât orice cuvinte.
De unde se pot achiziţiona biletele?
Biletele pentru Albă ca Zăpada și cei 7 pitici sunt disponibile la casa de bilete a Operei Comice pentru Copii sau pe platforma bilete.ro, de aici (https://www.bilete.ro/alba-ca-zapada/).
Vă recomandăm să vă procuraţi biletele din timp, fiindcă locurile la spectacolele noastre se epuizează de obicei rapid.
Ce se întâmplă dacă întârzii la spectacol?
Închipuie-ţi că te grăbești spre Opera Comică pentru Copii, unde Albă ca Zăpada așteaptă nerăbdătoare să intre în scenă, pe muzica lui Cornel Trăilescu, dar ușile s-au închis deja, iar tu rămâi în foaier, ascultând doar ecouri îndepărtate ale orchestrei și aplauzele spectatorilor, în timp ce piticii, prințul și toate personajele fermecate își trăiesc povestea fără tine. Sau îți cauți prin întuneric un alt loc în sală, pentru că, între timp, al tău e ocupat de altcineva. Riști, astfel, să ratezi momentul în care oglinda fermecată își spune prima replică, iar noi nu ne dorim acest lucru. Cred că nici tu, de aceea ai grijă să ajungi cu cel puțin 15 minute înaintea începerii spectacolului, pentru a te bucura cu adevărat de el.
Cum ajung la Opera Comică pentru Copii?
Opera Comică pentru Copii se află în București, pe Calea Giulești nr. 16. Iată câteva moduri prin care poți ajunge aici:
– Cu STB: autobuzele 162, 163, 178, N 110, N 10, tramvaiele 11, 44 sau 41. Punct de reper: Podul Grant (sus sau jos) şi, de acolo, Opera Comică pentru Copii se află la o distanţă de câţiva paşi.
– Cu metroul: poţi merge pe linia M1 până la staţia „Crângaşi” (plus o staţie cu tramvaiul 41) sau cu M4 până la staţia „Gara de nord” şi de acolo încă două staţii cu autobuzul sau tramvaiul.
– Cu mașina: în acest caz, asigură-te că îți planifici timpul pentru a găsi un loc de parcare în apropiere. Locurile de parcare pot fi o problemă, mai ales în timpul spectacolelor.
– Cu bicicleta: pentru cei care preferă să pedaleze, există locuri de parcare pentru biciclete în apropierea Operei. Așa că pune-ți casca, adu-ți bicicleta și bucură-te de o plimbare până la spectacol!
Asigură-te că ajungi cu cel puțin 15-20 de minute înainte de începerea spectacolului pentru a avea timp să te acomodezi și să te pregătești pentru a savura experienţa spectacolului Albă ca Zăpada!
