Încă din copilărie mi-au plăcut poveștile atipice. Îmi amintesc și acum momentul de culcare când, după ce ascultam o poveste la pick up, tatăl meu îmi spunea aproape în fiecare seară o poveste cu totul nouă, pe care o inventa pe loc. Mi se părea fascinant și era momentul preferat din zi.
Pe măsură ce am înaintat în vârstă, tata a început să îmi spună povești despre bunicul patern, căruia, de asemenea, îi plăcea să scrie în rime. De atunci am început să strâng toate hârtiile, caietele scrise de bunicul meu. Le citeam și reciteam, chiar dacă multe rânduri nu le înțelegeam atunci. Am apreciat din prima clipă stilul fermecător al bunicului. Odată ce am descoperit fabulele și farmecul lor, am ajuns să îmi scriu singură pagini întregi de rime, încă din adolescență. Cu fiecare an mesajul se schimba, acesta fiind specific vârstei. Dar când m-am văzut în postura de mamă, toate aceste amintiri parcă au prins viață din nou. Și din dorința de a-i transmite lui Andrei aceeași plăcere pentru povești și de a-i transmite și un mesaj odată cu aceasta, a luat naștere proiectul “Pățaniile lui Bulgăraș”.
Sper ca aceste povești să ajungă la sufletul cât mai multor cititori.
Aș vrea să dedic această primă poveste soțului meu, Dragoș-Cristian și fiului meu, David-Andrei, dar nu in ultimul rând, aș vrea să o dedic bunicului meu, Gheorghiu I. Bădărău, care mi-a îndrumat pașii pe acest drum prin versurile sale.