Emily Fung a studiat la Conservatorul de Dans din Macao, China, între 2007 şi 2012, unde a fost îndrumată de profesorii Junni Ho și Saoyi Qu. Dorința de a-și aprofunda pregătirea a purtat-o în Australia, la Universitatea Tehnologică din Queensland, unde între 2013 și 2016 a urmat programul de Licență în Arte Frumoase (Interpretare coregrafică), avându-i ca mentori pe Matthew Lawrence și Clare Morehen. Cariera sa a îmbinat armonios experiențele scenice cu spiritul creativ. Emily Fung a dansat pentru Compania de Balet din Oklahoma City (SUA), unde a interpretat una dintre lebedele principale din „Lacul lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski, o experiență intensă și solicitantă, dar extrem de valoroasă pentru parcursul său profesional. În paralel, a explorat și zona televiziunii, apărând pe scena emisiunii „Românii au talent” (2024).
Dintre toate momentele coregrafice în care ai dansat până acum, care ți-e cel mai drag?
E greu să aleg un rol preferat, pentru că fiecare este diferit și drag inimii mele în felul său. Printre cele pe care le rețin în mod special se numără Clara din „Spărgătorul de nuci”, un rol care mi-a arătat că visele devin realitate și sunt recunoscătoare pentru ocazia oferită de Cătălin Caracaș și de Cristina Opincaru, care m-au ajutat enorm să împlinesc acest vis. Apoi, Albă-ca-Zăpada din spectacolul cu același titlu, un rol care îmi vorbește cel mai mult, atât coregrafic, dar și muzical și emoțional, o producție semnată de mentorul meu, Corina Dumitrescu, care a avut premiera chiar de ziua mea. Mă mai gândesc, de asemenea, la Cenușăreasa din „Cenușăreasa”, primul meu rol principal, prima colaborare cu Corina Dumitrescu; am muncit mult și am învățat enorm din această experiență. Mai menționez Mirandolina din „Mirandolina”, Cupidon din „Don Quijote” și Zâna Canar din „Frumoasa din pădurea adormită” (toate, roluri pline de energie și bucurie, foarte plăcute de dansat) și una dintre cele patru lebede mici din „Lacul lebedelor” (împlinirea unui vis din copilărie).
Care au fost cele mai frumoase bucurii trăite pe scenă?
Sincer, mă simt plină de bucurie și recunoștință de fiecare dată când am ocazia să dansez pe scenă. Însă momentul în care toată munca mea este răsplătită la finalul spectacolului, când aud aplauzele și ovațiile publicului… nimic pe lume nu se compară cu acest sentiment!
Ce nu lipsește niciodată din geanta/rucsacul tău de spectacol?
Un set de cusut. Niciodată nu poți fi prea pregătită când apare o urgență cu poantele.
Cum te pregătești să intri în pielea personajului? Ai o rutină anume înainte de spectacol?
Ascult muzica și îmi imaginez coregrafia în minte, încercând să spun povestea și să-mi imaginez ce ar simți și ce ar gândi personajul meu în fiecare situație.
Baletul înseamnă și disciplină fizică riguroasă. Ce nu se vede din afară, dar face parte din efortul constant al unui dansator? Dietă, antrenamente, studiu?
O alimentație sănătoasă, nutritivă și echilibrată susține corpul să facă performanţă. Un program bun de somn este, de asemenea, esențial pentru performanța de vârf. Încerc să merg la sală și să mă antrenez, pentru a dansa mai bine, iar orele constante de balet îmi mențin corpul pregătit. Îmi place să mă antrenez chiar și atunci când suntem între stagiuni.
Care e cel mai bun sfat coregrafic pe care l-ai primit vreodată? De la cine?
Dansul nu înseamnă doar câte piruete poți face, cât de sus poți sări sau cât de mult poți ridica piciorul. Modul în care îți interpretezi personajul și spui povestea prin mișcările tale este ceea ce emoționează cu adevărat publicul. – Corina Dumitrescu
Ce legătură simți că ai cu muzica în timpul dansului? Cât de profundă devine această conexiune?
Muzica este sufletul baletului. Acord o atenție deosebită accentelor muzicii atunci când evoluez. A dansa fără să te miști în acord cu muzica e ca și cum ai găti fără condimente.
Ne poţi povesti un moment amuzant pe care l-ai trăit pe scenă?
În „Alice în Țara Minunilor”, colega noastră care interpreta Regina de Cupă s-a împiedicat în timpul unei scene amuzante de urmărire. A improvizat în rol, iar după aceea am râs cu toții de întâmplare.
Ce-ți place să faci în timpul liber, când nu ești pe scenă sau la repetiții?
Îmi place să gătesc, să mă uit la filme și, dacă am mai mult timp liber, să călătoresc – pasiunea mea.
Ce simți că ai învățat de la copii?
Sinceritatea. Ei sunt cei mai onești și mai puri. Îți dai seama imediat dacă ți-ai făcut bine treaba de a transmite povestea atunci când îi vezi că te aplaudă și se bucură la final.
Dacă ai putea să îi spui ceva copilului care ai fost, ce i-ai spune?
Să nu încetezi niciodată să visezi, să rămâi fidelă obiectivelor și visurilor tale și să continui să muncești din greu – într-o zi, tot ce îți dorești se va împlini.




