Andrei Mihalcea – TENOR
Absolvent al Universității Naționale de Muzică din București la specializarea Canto (licență și master), tenorul Andrei Mihalcea s-a remarcat prin timbrul său luminos, expresivitatea scenică și deschiderea artistică. Foarte activ pe plan interpretativ, este în acelaşi timp un iubit solist al Operei Comice pentru Copii, dar şi artist liric al Filarmonicii „George Enescu” și membru al ansamblului de soliști al Studioului Experimental „Ludovic Spiess” din cadrul Operei Naționale București.
Din 2017, atunci când a debutat pe scena Operei Comice pentru Copii, Andrei Mihalcea și-a construit un repertoriu impresionant, interpretând cu dăruire roluri de referință din opere, operete şi musicaluri celebre: Contele Almaviva („Bărbierul din Sevilla”), Prințul Ramiro („Cenușăreasa”), Nemorino („Elixirul dragostei”), Tamino şi Monostatos („Flautul Fermecat”) și Rolf („Sunetul Muzicii”).
Anul 2023 a marcat debutul său internațional în Scoţia, cu Clyde Opera Group din Glasgow, interpretând Contele Almaviva din „Bărbierul din Sevilla”. Tot în 2003 a debutat și pe scena Operei Naționale București în rolul Gastone din „Traviata”. Următorul an, 2024, marchează un nou debut internațional, în rolul Don Ottavio din opera „Don Giovanni” (Clyde Opera Group) dar și debutul în rolul lui Romeo din musicalul „Romeo și Julieta” de Gerard Presgurvic, în regia lui Kero, pe scena Teatrului Național de Operetă și Musical „Ion Dacian”, aceeaşi instituţie unde a debutat, de asemenea, în rolul Caramello din opereta „O noapte la Veneția” de Johann Strauss.
Pe teren vocal-simfonic, Andrei Mihalcea a colaborat cu cele mai importante orchestre românești: Orchestra Națională Radio (Rossini, „Stabat Mater”), Orchestra Filarmonicii George Enescu (Enescu, „Vox Maris”), Orchestra Filarmonicii Oltenia (Bach, Oratoriul de Crăciun), precum și cu orchestrele filarmonicilor din Arad și Pitești. Sfera realizărilor artistice este completată de rolul Catullus din „Carmina Catulli”, de Carl Orff şi a Oratoriului de Crăciun al lui Camille Saint-Saëns, ambele sub bagheta maestrului Iosif Prunner, la Ateneul Român. De asemenea, a interpretat, în primă audiție absolută, cantata „Patimile Mântuitorului” de Diana Iulia Simon, alături de Orchestra de Cameră Radio.
Repertoriul său divers cuprinde atât mari titluri din literatura operistică și vocal-simfonică, dar și creații contemporane, inclusiv musicaluri şi creaţii pop, reflectând o abordare deschisă și modernă a artei lirice.
Care e replica ta preferată, având în vedere toate rolurile tale de până în prezent?
Nu cred ca am o replică favorită. Totuși, aș putea menționa câteva dintre rolurile de operă pe care le-am simțit cel mai aproape. Ar fi Prințul Tamino din opera „Flautul fermecat” de Mozart, Contele Almaviva din faimoasa operă „Bărbierul din Sevilia” a lui Rossini sau Nemorino din „Elixirul dragostei” de Donizetti. Însă învăț și cresc cu fiecare personaj pe care îl interpretez și încerc să îl transform într-un prieten bun.
Dar momentele care ți-au adus cele mai mari bucurii pe scenă până acum?
Cele mai mari bucurii pe scenă se nasc din momentele autentice, care fac timpul să înghețe, care te fac să uiți totul și să te dăruiești complet. Culminația acestora sunt, fără îndoială, aplauzele, cea mai puternică hrană a sufletului, care mă împlinesc nespus. Fiecare spectacol are o contribuţie importantă la colecția mea de bucurii și sunt foarte recunoscător pentru acest lucru.
Ce nu lipsește niciodată din geanta/rucsacul tău de spectacol? Ai vreun obiect norocos?
Nu am un obiect norocos, însă mă asigur ca am întotdeauna în geantă pastilele pentru voce, o sticlă cu apă, un măr și, câteodată, câteva afine. Însă bună dispoziție, energia pozitivă și bucuria de a fi acolo nu lipsesc niciodată din ,,bagaj”.
Cum intri în pielea personajului? Practici o rutină anume înainte de spectacol?
Înainte de spectacol încerc să mă bucur de o dimineață relaxată, de un mic dejun copios și delicios, de o cafea bună și de liniște. Uneori ascult muzică, citesc, mă joc cu băiețeii mei, sau gătesc ceva bun pentru prânz alături de soția mea. De asemenea, nu urc pe scenă fără a-mi face semnul crucii, sau fără a găsi liniștea interioară și puterea într-o scurtă rugăciune, sau într-un mic dialog cu Dumnezeu.
Care e cel mai bun sfat muzical pe care l-ai primit vreodată?
Să nu caut să demonstrez, să cânt din suflet și cu suflet și să am curajul să fiu vulnerabil și imperfect. Și sunt multe lucruri de adăugat, însă aș aminti succint un motto al unuia dintre mentorii mei… ,,muncă, sacrificiu, pasiune”.
Cel mai amuzant lucru care ți s-a întâmplat pe scenă?
Pe cât este de magică și de minunată, pe atât poate fi scena de imprevizibilă. Acum îmi amintesc de un moment când, fermecat de context, nu am nimerit uşa prin care trebuia să ies din scenă, izbindu-mă savuros de oglinda de lângă („Flautul fermecat”, Mozart). Sau momentul când mi s-au descusut pantalonii chiar înainte de scena duetului de dragoste din opera „Don Pasquale” de Donizetti și tot teatrul s-a mobilizat să remedieze situația. Sau momentul în care Ernesto și Norina, în cadrul aceluiași duet, au fost spionați de o muscă ce nu le dădea pace deloc… abia am reușit să ne stăpânim râsul… Sunt multe momente de acest gen și sunt savuroase, deși în timp real pot stârni panică.
Ce îți place să faci în timpul liber, când nu ești pe scenă?
Îmi plac plimbările alături de familia mea, întâlnirile cu prietenii noștri, ador să gătesc, îmi place enorm să călătoresc și să descopăr locuri, tradiții și gastronomia tradițională. Da, sunt un gurmand prin definiție.
Ce înveți tu de la copii? (Pentru că știm că și ei ne învață multe!)
Categoric sunt dascăli iscusiți pentru adulți. Învăț să mă bucur de lucrurile simple, să nu uit să mă joc și să râd cu gura până la urechi când simt să fac asta, sau să fiu curajos. Și, nu în ultimul rând, ei îmi amintesc să fiu eu, autentic, vulnerabil și cu inimă deschisă. Sunt minunați și este așa o binecuvântare să am ocazia să împart bucuria de pe scenă cu ei!
Dacă ai putea să îți spui ceva copilului care ai fost, ce i-ai spune?
I-aș spune ca îi mulțumesc pentru cine sunt acum, că îmi doresc să nu îl dezamăgesc și că sper să fie mereu mândru de mine! Totuși, poate nu i-ar lipsi puțin mai mult curaj.
Distribuie articolul
Abonare newsletter
Mai multe noutăți
