Încă din foaier se prefigurează o lume de basm, prin însemne diverse, mici sugestii scenografice care îi fac familiari cu povestea, pe care o vor vedea pe scenă.

Este un adevărat spectacol al celor mici, care se bucură de ce văd și li se oferă pe scenă, participă la dramaturgia operei respective.

Premiera de la început de februarie a fost un musical compus de Marius Țeicu pe un libret al Silviei Kerim, care pornește de la o celebră poveste din literatura universală: Minunatul Vrăjitor din Oz de Lyman Frank Baum, care a stat la baza unei cunoscute ecranizări pe care am văzut-o în copilăria mea, Vrăjitorul din Oz, având-o în rol principal pe marea actriță americană Judy Garland. Silvia Kerim a colaborat cu importanți regizori ca Mircea Daneliuc, Alexandru Tatos, Mircea Veroiu, Sergiu Nicolaescu. A compus mai multe musicaluri pentru copii: Mary Poppins, Micuța Dorothy, Gulliver, Frumoasa din Pădurea Adormită.

            Micuța Dorothy, care trăiește la ferma unchiului ei, visează tot timpul să locuiască undeva sub curcubeu. Datorită unei situații nefericite, când casa ei este ridicată pe sus de o tornadă, ea este nevoită să plece într-o călătorie plină de aventuri împreună cu cățelul ei Țic-Țic. Ajunsă într-un loc de poveste, ea va întâlni câteva personaje ciudate, ca Sperie- Ciori, omul cu minte puțină, Leul Papanaș și Omul de Tinichea, care își dorea o inimă în piept.

Se împrietenește cu aceștia și îl caută în Orașul de Smarald pe Vrăjitorul din Oz, pe care vrea să îl roage să o readucă pe Pământ  la ferma unchiului și mătușii sale.     Misteriosul Vrăjitor, pentru a-i îndeplini dorințele, o supune împreună cu prietenii ei unor încercări primejdioase, să o omoare pe Vrăjitoarea cea Rea, să înfrunte maimuțele înaripate. În cele din urmă, Vrăjitorul din Oz se dovedește a fi un om obișnuit, un artist de circ, care îi face pe oameni să viseze și să trăiască experiențe magice. Mesajul libretului este o pledoarie pentru prietenie, dragoste și dorința ca oamenii să viseze și să creadă că visele lor se vor împlini.

Spectacolul este realizat de o tănâră regizoare, Antoaneta Cojocaru, scenografia inspirată a lui Vladimir Turturică, cu Andreea Soare ca asistent la mișcare scenică și avându-l pe Ionuț Picincu drept coordonator Atelierul de Steet-Dance.

Regizorul reprezentației, Antoaneta Cojocaru, a realizat un musical pentru copii vesel, dinamic, antrenant, aș spune chiar filmic, prin desfășurarea dramaturgică, care are imensa calitate de a-i menține pe micii spectatori într-o participare interactivă, vie și neîntreruptă pentru că ei aplaudă sacadat, se bucură de aventurile Micuței Dorothy și a prietenilor ei.

Mărturisesc că am asistat la o poveste frumoasă, atractivă, petrecută într-un decor sugestiv, colorat și el în spiritul basmului, cu apariții neprăvăzute și magice ( Zâna Albă coboară pe un nor de sus).

Totul se desfășoara într-un ritm alert și antrenant, care îi menține pe copii în atenție, fără să îi obosească, ceea ce, după opinia mea, este marele căștig al acestui tip de spectacol.

S-a apelat la o distribuție adecvată, care s-a coordonat în spiritul regizorului într-o echipă omogenă și bine articulată artistic. Vom analiza pe scurt pe tinerii interpreți ai spectacolului: Micuța Dorothy a fost Diana Hurja, o tănără talentată cu o voce adecvată, bună actriță, care a știut să dozeze trăirile emoționale ale personajului. Prietenii săi, participanți la aventura miraculoasă, au fost Cătălina Antal în cățelușul Țic-Țic ( o prezență fermecătoare și sugestivă), Dumitru Filip ( Sperie- Ciori), un tenor cu simț actoricesc deosebit, Tudor Boloca ( Omul de Tinichea), care a marcat artistic foarte bine dorința de a avea și el o inimă ca toți ceilalți oameni, Andrei Mihalcea (Leul), realizat scenic foarte bine, dar și artistic prin acea forță pe care o impune. Andreea Paraschiv a realizat bine actoricește pe Piticul Șiretlic.

Bine gândite atât regizoral, cât și  scenografic au fost cele două zâne antagonice: Zâna Zug, Andreea Moustache, ilustrare a maleficului și întunericului, a fost de o mare autenticitate. Am apreciat disoluția acesteia pe scenă ca în acel moment în care pur și simplu s-a topit, rezultând doar conturul negru. Adriana Gheorghișor, Zâna Albă, în contrapondere s-a impus prin bunătate, delicatețe și noblețe. Nu mai puțin sugestiv a fost și Bogdan Podlovski în Maimuțoiul Șef.

Misteriosul Vrăjitor Oz, interpretat de Lucia Racoveanu, prin apariția sa magică în spatele unui gărduleț mișcător, a transmis mesajul final al musicalului, emoționând pe copii.

Fără doar și poate, Matei Chioariu în rolul de povestitor a fost liantul între micii spectatori și evenimentele petrecute pe scenă. El a pătruns din sală și a comunicat permanent cu copii.

Spectacolul capătă o și mai mare atractivitate prin prezența unor micuți între 5-6 ani ca prieteni ai Piticului Șiretlic. Ei se încadrează admirabil în poveste, pot fi viitori actori prin modul în care au înțeles indicațiile regizorale.

Muzica lui Marius Țeicu este antrenantă, veselă, bine ritmată, iar micii spectatori o aplaudă într-un tempo adecvat.

Am plecat de la spectacol parcă plutind de bucuria de a fi trăit o frumoasă poveste bine scrisă și reprezentată scenic, după cum o spuneam mai sus, aproape filmic.

Vizual, musicalul este fermecător și frumos colorat.

O asemenea încercare de a ne povesti sugestiv un cunoscut basm ne îndeamnă pe toți, pe cei mici, dar și pe  maturii care au fost prezenți la desfășurarea sa, să visăm și să ne oferim, astfel, puțină bucurie și fericire îndepărtând, măcar pentru moment, grijile și greutățile vieții cotidiene.

 

Dr. Mihai Alexandru Canciovici