Premiera Răpirea din Serai
de Mozart la Opera Comică pentru copii
Frecventez cu plăcere spectacolele oferite copiilor de către Opera Comică pentru copii, un teatru important în educaţia muzicală şi artistică a celor mici.
Cunoscuta soprană Felicia Filip, managerul general al instituţiei, se străduieşte din răsputeri să le ofere copiilor daruri artistice şi a reuşit. Care este misterul acestei iniţiative? Cred că este dragostea şi generozitatea artistei faţă de copii, ea este prezentă la spectacole, aplaudă cu ei, îi îmbrăţişează şi se bucură alături de ei.
Înscrierea în repertoriu a unui titlu din lucrarea lui Mozart, ” Răpirea din serai ” a fost, după opinia mea, un act de curaj deoarece lucrarea depăşeşte modul de înţelegere al copiilor până la o anumită vârstă, cu toate acestea experimentul s-a dovedit reuşit şi benefic întrucât pulsul sălii a demonstrat că micii spectatori sunt sensibili la frumos, la mesajele de onoare, morală, dreptate şi dragoste care conduc lucrarea.
Cunoscutul regizor Cristian Mihăilescu demonstrează şi aici că este un artist rafinat, cu ştiinţă în profesiune, cu simţul proporţiei. De la început apreciez decupajele inteligente ale regizorului în partitura, prin alegerea celor mai semnificative secvenţe muzicale, care determina o desfăşurare logică a dramaturgiei spectacolului pe un spaţiu temporal prestabilit de o ora şi 10 minute, atât cât permite receptarea publicului celor mici.
Aventurile tânărului Belmonte venit incognito în seraiul Paşei Selim, cu intenţia de a-şi salva iubita din captivitatea acestuia, îi captivează pe copii.
Tânărul ajutat de prietenul sau Pedrillo încearcă să le salveze pe Konstanze şi pe confidenta ei Blonda.
Se luptă cu rezistenţa slujitorului Paşei, Osmin, şi în cele din urmă, atunci când sunt prinşi că vroiau să fugă, Paşa Selim are generozitate şi nobleţea de a-i elibera, dovedindu-i lui Belmonte că ” cel mai frumos lucru este să îi demonstrezi duşmanului tău că tu eşti bun şi el este rău”, întrucât tatăl lui Belmonte fusese duşmanul său de moarte.
M-a impresionat foarte tare reacţia promptă a celor mici care au aplaudat la această aserţiune rostită de Selim, ceea ce a demonstrat că ei au avut, astfel, acces la mesajul lui Mozart pe care, trebuie să o recunoaştem, Cristian Mihăilescu l-a pus în valoare.
Câteva aprecieri despre spectacol şi interpreţi :
Reprezentaţia este vie, are ritm, cântăreţii sunt şi actori, se mişcă cu dezinvoltură, rostesc subtil recitativele.
Regizorul a suplinit absenţa corului, care doar se aude înregistrat, prin balerini ce întruchipează pe ieniceri şi pe cadâne.
Mi-au plăcut decorurile Bogdanei Pascal formate din panouri ce imită mozaicurile turceşti, iar pe fundal sunt proiectate imagini sugestive cu marea, cu vasul eliberator pe care vor pleca tinerii. Daniel Manea a organizat sugestiv mişcarea coregrafică a balerinilor dar şi a soliştilor în anumite momente. Orchestra Operei Comice a fost condusă de tânărul dirijor Gheorghe Iliuţă, care s-a străduit să asigure spectacolului omogenitate şi coeziune muzicală.
Soliştii sunt tineri cântăreţi care au dovedit că iubesc teatrul lui Mozart şi se străduiesc să îl reprezinte cu onestitate. Konstanze a fost soprana Daniela Bucşan, are o voce frumoasă şi a marcat inteligent relaţia sa cu Paşa Selim, fiind în acelaşi timp agrenată actoriceste şi în duete sau scene de ansamblu.
Blonda a fost Gloria Tronel, cu o voce de coloratură frumos lucrată, vioaie şi bună interpretă.
Belmonte a fost Bogdan Lupea, un tenor cu talent actoricesc, dar şi o voce onestă, chiar dacă se simte că îşi caută un traseu vocal şi stilistic.
Andrei Mihalcea – un Pedrillo amuzant şi dinamic mai ales în duetul cu Osmin.
Basul Daniel Pascariu, în Osmin, m-a impresionat în mod deosebit, are o voce de bas autentic, are talent de actor şi simţ al stilisticii mozartiene.
Să nu uităm că este greu astăzi să descoperim un bas bun şi mai ales tânăr.
Răzvan Răduţă a fost din punct de vedere actoricesc un Selim Paşa convingător, impunător, chiar impresionant. Se cuvine încă o dată să subliniem cotributia substanţială a regizorului Cristian Mihăilescu care a condus cu inteligenţă şi simt al proporţiei întregul ansamblu pentru a le oferi copiilor o creaţie mozartiană pitorească prin libret, dar mai ales extrem de morală, prin simbolistica sa subtilă. Şi s-a dovedit că micii spectatori au înţeles mesajul şi l-au asumat.
Aş încheia cronica cu o metaforă sugestivă : Pentru mine Opera Comică pentru copii se dovedeşte un magazin elegant cu marfă bună şi de calitate pentru părinţii care vor să le facă un frumos cadou copiilor lor, din acest punct de vedere spectacolele se joacă cu casa închisă.
Mihai – Alexandru Canciovici
