Cum ar fi ca odată cu o haină nouă să ți se schimbe complet și viaţa? Un cerşetor ar putea deveni rege. Dar şi invers. Ce contrast mai brutal ne putem imagina? A făcut-o cu talentul caracteristic Mark Twain, atunci când a creat această „poveste pentru copiii de toate vârstele”, aşa cum el însuşi a definit-o. Tom Canty, ajuns din cea mai neagră mahala londoneză pe tronul regal şi prinţul Eduard al VI-lea îmbrâncit şi batjocorit, coborât brusc printre cei obişnuiţi sunt pionii principali ai acestei poveşti – parabolă.
Transpunerea coregrafică
Subiectul ofertant le-a atras atenţia în anii ˈ50 coregrafului Oleg Danovski şi dramaturgului Ionel Hristea, care au alcătuit împreună un libret ajuns ulterior pe masa de lucru a compozitorului Laurenţiu Profeta, nume extrem de apreciat în perimetrul muzicii uşoare dar şi al teatrului muzical. Iniţial intimidat de complexitatea temei, Profeta s-a simţit imediat apoi cucerit total de noul proiect. „Există o emoţie atât de autentică în paginile acestei cărţi, încât din ele parcă muzica izvorăşte singură, la tot pasul.” – spunea compozitorul român la începutul demersului său creator. Şi, pentru a da glas muzicii, a studiat surse ale Evului Mediu şi Renaşterii, a parcurs culegeri de folclor anglo-saxon, alegând, prelucrând şi definitivând scheletul melodic al baletului. Nu veţi asculta însă o reeditare sonoră a secolului al XVI-lea, ci o viziune modernă asupra acestuia, în care sunt sintetizate genuri şi stiluri dintre cele mai diverse şi atractive, toate având ca numitor comun forţa melodiei, care a rămas deosebit de importantă pentru Laurenţiu Profeta. Dincolo de aceasta, un alt scop a fost acela de a sugera muzical mişcarea în spaţiu, care să completeze eficient coregrafia. A făcut-o folosind peisaje sonore ample, spaţiale şi completând prin formă, direcţie şi viteza de derulare elementul ritmic al partiturii.
O nouă viziune coregrafică
În 1967, baletul „Prinţ şi cerşetor” de Laurenţiu Profeta vedea pentru prima dată luminile rampei pe scena Operei Naţionale Bucureşti, în regia reputatului Oleg Danovski. La o distanţă de jumătate de veac, în 2018, Opera Comică pentru Copii a readus în atenţia publicului de toate vârstele povestea lui Mark Twain înveşmântată muzical de Laurenţiu Profeta, în concepţia regizorală a lui Cătălin Caracaş şi scenografia Adrianei Urmuzescu. A rezultat o poveste despre copilărie şi despre jocurile ei de neuitat, în care toate elementele vizuale se armonizează perfect. Pentru a apropia spectacolul de sensibilitatea celor mici, sunt folosite simboluri vizuale specifice universului primilor ani: jocuri de cuburi, puzzle-uri, sugestii grafice, coloristice „asemănătoare cu modelele ce trebuie decupate din cărţile şi jocurile celor mici”, conform Adrianei Urmuzescu. În această montare, spaţialitatea se îmbină cu geometria, cele două lumi opuse, cea a prinţului şi cea a cerşetorului, fiind sugerate coregrafic şi vizual extrem de plastic şi eficient. Contraste veţi observa permanent, pornind de la mişcările expresive ale locuitorilor din mahala versus cele solemne, manieriste ale celor de la curte, de la acordurile mai abrazive ce însoţesc cerşetorii la cele cu iz de dans nobiliar de la palatul regal, până la gama coloristică diferită a celor două lumi, una mai mohorâtă, cealaltă – vie şi strălucitoare. Există însă şi elemente comune care anulează distanţa aparent insurmontabilă dintre cele două realităţi. Cel mai relevant exemplu este mingea, acest simbol etern al copilăriei din viaţa fiecăruia, fie cerşetor, fie prinţ. Mingea bătută pe maidan, dar şi în salonul regal, este investită, astfel, cu ceva în plus; cu miza speranţei că, dincolo de diferenţe, ne putem întâlni oricând cu adevărat, pentru o cauză comună, pe un teren de joc, preşedinţi şi muncitori, bancheri ori şomeri. Dacă există umanitate şi bunăvoinţă. Iar în baletul „Prinţ şi cerşetor” există.
Vă aşteptăm din 9 februarie să urmăriţi aventurile lui Tom Canty şi pe cele ale prinţului Eduard al VI-lea prin tumultoasa Londră a anului 1547 – numai la Opera Comică pentru Copii!
un articol de Ioana Marghita
