Muzică și dans, istorie și imagine, culoare și tradiție, ar fi doar câteva cuvinte prin care aș caracteriza spectacolul „Vocea Dunării de la Vărsare la Izvoareˮ, organizat de Primăria Capitalei prin Opera Comică pentru Copii. Sala Mare s-a umplut. Chiar dacă era cald, chiar dacă eram în august, luna concediilor și a vacanței mari, Opera Comică pentru Copii a fost din nou răsfățată cu prezența unui public numeros. Răspunsul la această dovadă de încredere a fost unul pe măsură. Încă o dată, Opera Comică le-a pregătit puștilor și „oamenilor mariˮ un moment plin de culoare și dinamism, care a avut în centru Dunărea, prezentată din mai multe perspective.
Timp de mai bine de o oră, am privit curioasă un spectacol gândit și pregătit de maestrul Cristian Mihăilescu, care ne-a dezvăluit detalii despre istoria și geografia celui de-al doilea fluviu (ca lungime) din Europa, ne-a încântat vizual cu fotografii de peisaj și ne-a invitat să descoperim însemnătatea culturală a unei ape curgătoare care străbate zece țări. Spectacolul „Vocea Dunării de la Vărsare la Izvoareˮ a fost ca o călătorie multiculturală în care Dunărea a reușit să depășească granițe și să creeze o punte de legătură între comunități culturale diferite.
M-am entuziasmat și am aplaudat „Katiușaˮ și „Kalinkaˮ, interpretate de ansamblul de lipoveni din Jurilovaca (Tulcea), mi s-a făcut pielea de găină la „Non Ti Scordar Di Meˮ a tenorului tulcean George Ionuț Vîrban și am admirat costumele roșii și dansurile tradiționale prezentate de ansamblul „Qarasuˮ din Medgidia, Constanța. Undeva, pe la mijlocul spectacolului, și-au făcut apariția pe scenă opt puști care reprezentau Centrul de Tineret din Ruse. Îmbrăcați în alb, cele șapte fete și un băiat ne-au cucerit cu energia și pasiunea lor pentru muzică. Dansul înseamnă bucurie, iar când vezi pasiunea și încântarea de pe chipurile dansatorilor, îți dai seama cât sunt de norocoși. Ansamblul Folcloric „Rozele Calafatuluiˮ m-a fascinat pur și simplu. Vitalitatea, priceperea și frumusețea lor au trezit în mine un sentiment autentic de admirație și bucurie și m-au făcut să mă simt norocoasă că sunt acolo, în Sala Mare a Operei Comice pentru Copii. Spectacolul a fost completat de prezența ansamblului Folcloric „Stolˮ și a lui Boris Jankovic, reprezentanți ai Serbiei, care au adus în fața noastră muzica și dansurile tradiționale din Valea Timocului. Seara liniștită de august de la Opera Comică pentru Copii a fost încheiată de Ana Toderică și Cristina Tudorache, balerine în cadrul Studioului de Balet pentru Copii și Tineret al Operei Naționale din București. Am văzut acolo, pe scenă, cum arată două tinere îndrăgostite de dans care vor să împărtășească cu lumea întreagă pasiunea pentru balet și bucuria pe care o simt pe scenă.
„Vocea Dunării de la Vărsare la Izvoareˮ este primul spectacol itinerant al Operei Comice pentru Copii. La doar două zile de la prezentarea lui la București, spectacolul a ajuns și la Tulcea, la Centrul Cultural Jean Bart. Eroina spectacolului, Dunărea, ne-a oferit prilejul unor experiențe culturale inedite și ne-a reamintit cât de importante sunt toleranța și diversitatea culturală.
Alice Elena Schreiner
