Gala Extraordinară Puccini de la Opera Comică pentru Copii

În anul care marchează exact un veac de la stingerea din viață a lui Giacomo Puccini, Opera Comică pentru Copii i-a dedicat, la finalul stagiunii, o gală omagială de înaltă ținută unuia dintre cei mai iubiți compozitori italieni din toate timpurile. Pentru că, lăsând la o parte gusturile și filtrele de percepție, puțini autori au stăpânit această știință secretă de a se adresa, cu atâta putere, direct sufletului. Muzica lui Puccini, dincolo de cuvinte, comunică direct emoții fără vârstă, ce rezonează profund în fiecare dintre noi. Fie că vorbim despre durere, speranță, teamă, iubire sau furie, Puccini știe să îmbrace toate aceste stări într-o muzică ce vorbește oricui, indiferent de vârstă și background cultural. Și chiar dacă mulți ar spune că Puccini nu este un autor tocmai potrivit pentru cei mai tineri, Opera Comică pentru Copii a demonstrat în 29 iunie  2024, contrariul.

Autobiografia ca poveste

Concertul-spectacol, intitulat sugestiv „Puccini, o mio babbino caro” (”Puccini, o, tăticul meu drag”), l-a adus pe scenă chiar pe compozitor. Nu, nu a fost nevoie de o elaborată ședință de spiritism, ci doar de interpretarea plină farmec și dezinvoltură a lui Bogdan Podlovschi, în rolul autorului italian, o soluție de regie inspirată, la care publicul tânăr a reacționat cu interes și promptitudine. De la costumul pedant,cu pălărie, până la mustața emblematică a lui Puccini și accentul italian, toate s-au regăsit echilibrat, fără excese, în arsenalul folosit de maestrul de ceremonii, pentru a corporaliza personajul. Dincolo de outfit-ul veridic, în prim-plan au fost textele ludice și inspirate imaginate de regizorul Cristian Mihăilescu, care au avut puterea de a facilita în mod plastic și alert o înțelegere a contextului și subtextului operelor pucciniene. Și au făcut-o cu prospețime, tact și o balanță foarte bună între biografie și picanterie. Puccini ne-a povestit în mod carismatic despre sine, despre creația sa, dar și despre ceea ce se întâmplă pe scenă. La un moment dat a și cântat, vocea frumoasă a baritonului Bogdan Podlovschifăcându-și loc alături de cea a sopranei Oana Șerban, unde altundeva decât în emblematica arie „O, mio babbino caro”. Iar când nu povestea sau își amintea despre câte ceva, Puccini de pe scena Operei Comice pentru Copii dialoga continuu cu cei din sală, interactivitatea fiind, de altfel, un alt atu al evenimentului.

Cele mai frumoase arii pucciniene într-un superb buchet de gală

Este extrem de dificil să selectezi din întreaga creație pucciniană un număr definit de arii, pretabile pentru publicultânăr, de peste 7 ani. O sarcină de care regizorul Cristian Mihăilescu, cunoscut și apreciat pentru inovațiile sale pe teren scenic, s-a achitat la superlativ, construind meticulos un program biografic, dar și stilistic și emoțional cu profil nuanțat, ascendent. Programul s-a deschis cu acordurile Preludiului la actul al III-lea din opera „Edgar”, o creație de tinerețe a lui Puccini și a continuat cu aria „Questo amor vergogna mia” din aceeași creație lirică, pasiunea neîmplinităși conflictul interior fiind redate cu dramatism de una dintre primele vedete ale serii, baritonul Mihai Damian, câștigătorul „Verum Solitus Vocal Competition” din 2023, de la Cluj-Napoca, acesta captând cu naturalețe esența dilemelor interioare ale personajului său. De altfel, fiecare arie inclusă în Gala Puccini a pus în lumină nu doar măiestria componistică a lui Puccini, ci și talentul interpretativ al soliștilor în relație cu profunzimea psihologică și contextul istoric al operelor din care respectivele arii făceau parte.Parcursul sonor a continuat cu un adevărat hit al repertoriului liric, „Un bel di vedremo” din opera „Madama Butterfly”, momentul de vârf al speranțelor și visurilor personajului Cio-Cio-San. Puccini reușește să captureze în această arie toată melancolia și frumusețea speranței proiectate, trasând, totodată, un adevărat test de rezistență vocală și emoțională pentru orice soprană – iar Raluca Oprea și-a dovedit și aici, dar și în următoarea pagină din „Madama Butterfly”, cântată în duet cu mezzo-soprana Andreea Iftimescu, redutabila experiență scenică și, mai ales, repertorială.

Un punct culminant cât trei opere

Desigur că „Recondita armonia”, „E lucevan le stelle” și „Vissi d’arte” sunt arii-cult în prezent, ce nu pot lipsi din niciun concert-portret dedicat lui Giacomo Puccini. Opera „Tosca” este un punct culminant al dramatismului puccinian, iar aceste arii reflectă foarte sugestiv intensitatea și complexitatea personajelor. Toate exprimă pasiune, disperare și reflecție interioară și fiecare dintre ele pune provocări tehnice și emoționale semnificative, solicitând interpreților să combine forța vocală cu o profundă capacitate interpretativă. Și așa a și fost. Emoția încremenită a cuprins sala atunci când pe scenă a apărut atracția interpretativă a serii, soprana Cellia Costea, a cărei carieră internațională impresionantă este binecunoscută. Rafinamentul și profunzimea cu care a redat aria „Vissi d’arte” a captivat total publicul, cucerit de măiestria sa și de forța vocală de excepție. Aplauze și ovații a primit și tenorul Florin Guzgă, înzestrat cu timbru vocal remarcabil, catifelat dar, în același timp, plin de forță, a cărui abordare tehnică nuanțată a fost la înălțimea așteptărilor impuse de celebra arie „Recondita armonia”. Cât despre „E lucevan le stelle”, am apreciat romantismul  și dramatismul abordării tenorului albanez Gjergji Mani, solistul Operei Comice pentru Copii. Prin contrast, „Chi il bel sogno di Doretta” din opera „La Rondine”, un episod de vis și nostalgie, a oferit o scurtă evadare din atmosfera încărcată emoțional de până în acel moment. Este, de altfel, considerată una dintre ariile mai lirice și accesibile, dar nu facile din repertoriul lui Puccini, pentru că necesită o puritate vocală și o sensibilitate deosebită; calități ce nu le lipsesc sopranei Oana Șerban și tenorului Bogdan Mihalcea, a căror chimie scenică este binecunoscută publicului Operei Comice pentru Copii.

La fel ca în cazul operei „Tosca”, marile arii din „Boema” –„Mi chiamano Mimi”, „Vecchia zimarra”, „Quando m’en vo”și duetul din actul al IV-lea sunt o chintesență a acestei creații remarcabile, ce ne poartă în lumea artiștilor boemi din Cartierul Latin al Parisului anului 1840, săraci material, dar atât de bogați sufletește. „Mi chiamano Mimi” în mod special înseamnă o prezentare delicată a personajului Mimi, plină de sinceritate și subtilitate lirică, creionată în tușe fine de soprana Cristina Fieraru. Forța sacrificiului și a generozității au fost redate impecabil, în cheie solemnă, de către basul Daniel Pascariu în aria „Vecchia zimarra”, iar soprana Daria Bârzu a întruchipat o Musetta seducătoare și șarmantă, etalând o voce sigură și luminoasă în „Tu che di gel sei cinta”. Duetul Rudolfo – Marcello din actul al IV-lea i-a readus pe scenă pe tenorii Florin Guzgă și Mihai Damian, într-o exprimare plină de forță a suferinței.

Continuând pe acest fir al durerii sufletești, soprana Cellia Costea a revenit cu arii „Senza mamma” din opera „Sora Angelica”, una dintre cele mai tragice și emoționante pagini ale lui Puccini, ce deplânge pierderea unui copil. Minunată a fost Cellia Costea în această ipostază, oferind o interpretare plină de patos și o profundă evocare a durerii neconsolate.

Opera „Turandot”, celebrul cântec de lebădă al lui Giacomo Puccini, a fost prezentă în seara de 29 iunie prin două arii, ambele punctând momente-cheie ale acțiunii scenice. „Tu che di gel sei cinta” necesită o îmbinare emoțională foarte fină între disperare, neputință și determinare, elemente cu care soprana Claudia Marinescu a jonglat nuanțat și echilibrat. „Nessun dorma”, în versiunea impetuoasă a lui Florin Guzgă a fost, fără îndoială, momentul de apoteoză a serii, succesul datorându-se nu doar frumuseții nemuritoare a muzicii pucciniene, ci și interpretării excelente oferite de apreciatul tenor clujean.

Final à la Puccini, cu accent pe elementul grandios

După atâta tumult sufletesc, acordurile din singura operă comică a lui Puccini, „Gianni Schicchi”, au fost deosebit de reconfortante. „Gianni Schicchi” aduce în discuţie, într-o manieră sarcastică şi ironică vechea temă a goanei după bani, cu toate implicaţiile acesteia. De fapt, este o persiflare spirituală a societăţii mercantile de ieri şi de azi, un titlu savuros care a lăsat, totodată, istoriei o arie magnifică, „O mio babbino caro”, intonată delicat și sensibil de soprana Oana Șerban, însoțită cu eleganță de baritonul Bogdan Podlovschi. Savuros a fost momentul baritonului Vicențiu Țăranu, o apariție întotdeaună tonică, cu o experiență remarcabilă pe teritoriul rolurilor comice, dezinvoltura sa fiind cuceritoare în aria „Era uguale la voce”. Duetul Lauretta–Rinuccio, redat fermecător de Oana Șerban și Bogdan Mihalcea și pigmentat de intervențiile spumoase ale lui Vicențiu Țăranu, a încheiat într-o notă luminos romantică programul galei. Însă adevăratul final le-a aparținut, de fapt, tuturor artiștilor reuniți pe scenă, care au interpretat împreună aria „E lucevan le stelle” din „Tosca”. Un moment profund emoționant, cu publicul în picioare, care aplauda cu putere pe culminația„Vincero!”; pentru că fiecare dintre noi are propriile victorii de repurtat.

O mențiune specială pentru ansamblul orchestral extins prezent pe scena Operei Comice pentru Copii, nu în fosă, așa cum este publicul obișnuit. O orchestră care a reușit cu succes să se situeze la înălțimea provocărilor impuse de complexitatea partiturilor pucciniene, o adevărată probă în redarea coloriturilor dintre cele mai diverse. Sub bagheta atentă și fermă a dirijorilor permanenți ai instituției,Alexandru Ilie și Gheorghe Iliuță, ansamblul simfonic a navigat cu eleganță și precizie prin dinamica și emoția muzicii lui Puccini, de la suavele accente ale preludiului din „Edgar” până la intensitatea dramatică a „Turandot”.

Gala „Puccini, o mio babbino caro” de la Opera Comică pentru Copii a încheiat cu succes o stagiune pe parcursul căreia instituția și-a resubliniat încă o dată poziția de lider național pe terenul promovării repertoriului muzical clasic și modern într-un mod accesibil și atractiv pentru cei mici.