De câte-o zi națională, internațională, sărbătoare, comemorare, se umplu radiourile, TV-urile, blogurile, Facebook-ul și internetul, în general, de mesaje care descătușează energii, urează, rememorează, citează, arătând că știm, că participăm, că suntem în poveste.
Aș fi vrut să nu scriu nimic azi, tocmai azi, să-mi petrec ziua în grădina asta plină de flori, fluturi, jocuri și aventuri nebănuite, aici, unde copilăria mea se ascunde, ca să mă primească mereu râzând și reamintindu-mi că viața care se joacă de-a omul mare cu mine, nu-i cine știe ce izbândă colosală.
În grădina asta gălăgioasă și plină de șotii, unde se plantează chiote, se descoperă talente, se inventează povești și se transcrie o bucată de copilărie, nu poți ca matur, decât să taci nostalgic, cu lacrimi în ochi sau să uiți de vârstă și să te arunci în piscina cu bile, să te joci cu pistoale cu apă, să pornești în căutarea comorilor sau să te „bați” cu un copil, ca să intri, înaintea lui, în Aventura Parc sau la vreun atelier de pictură, olărit sau făcut paste!
Calc, așadar, cu încredere în noroiul din curte, adâncit de sutele de copii care îmi multiplică fericirea întoarcerii la începuturi… și încerc să termin repede, până ajung la scenă, un norișor roz de vată de zahăr, da, știu, nesănătos, prea dulce și prea drag. Am și astăzi de dat multe cadouri și de împărtășit emoții sfioase la Concursul FAN OCC. Verific, grăbită, dacă totul e în regulă, microfoane, pupitre, butoane, concurenți, cadouri și… număr tichetele care întregesc premiile, tichete care-ți dau acces la atracțiile din Festivalul Copiilor. Dar, de ce ar fi la OCC niște simple tichete pe care scrie FOC –GRATUIT-OCC? Nu, până și bucățica aceasta de acces are mesaj pe verso, așa cum orice se întâmplă aici, răsfoiește un gând:
„Totul este ceremonie, în grădina sălbatică a copilăriei”(Pablo Neruda),
„Fiecare dintre noi este produsul copilăriei sale”(Michael Jackson),
„Copiii sunt mâinile cu care ne prindem de Rai” (Henry Ward Beecher).
Vă imaginați sute de tichete, fiecare cu un mesaj care poposește, pentru o vreme, în buzunarul, portofelul sau geanta cuiva? Știți un alt loc în care biletele de intrare au mesaje pe verso? Mă îndoiesc! De aceea, ador acest loc! Adică, și de aceea! Sunt copleșită de memoria celor mici și de răspunsurile lor fulger la întrebări legate de spectacole, activități și evenimente ale OCC…. Sunt dovada că tot ce se întâmplă aici, nu e în zadar. Scena concursului FAN OCC e împărțită frățește cu Biblioteca Vie. Da, cărțile vorbesc! Sunt cărți-oameni care povestesc experiențe, au emoții și vise împlinite…..În fața lor, copiii rămân fascinați și mai bogați cu un secret dezvăluit. Doar o scară desparte scena de căsuța din copac, unde personalități (vedete) citesc povești celor mici, tolăniți pe puf-uri confortabile și colorate, o oază de răgaz, după atâta alergătură.
Încep să semăn din ce în ce mai mult cu Peter Pan, băiatul fără vârstă, îngrozit de ideea că va crește. Așa, uitată în copilărie, departe de problemele oamenilor mari, mi-e cald și bine. Aici, în colțul ăsta de Rai, unde basmele nu încep cu „A fost odată, ca niciodată”…ci cu….. „Există un loc de poveste, pe Calea Giulești, nr.16, într-o Capitală europeană care nu e Paris”…. dar are un Disneyland…..și se numește Opera Comică pentru Copii.
Dana Macsim
