Îmi pare că viața s-a împărțit deja cam așa: în timpul săptămânii alergi spre și dinspre serviciu, iar în weekend trăiești puțin și pentru tine. În goana asta nebună, noțiunea de timp devine din ce în ce mai difuză.

Exceptând pe cei care vor zornăituri de decibeli în cluburi, lenevit pe canapea sau rătăciri prin drame de telenovele, există o sâmbătă în an, oferită gratuit celor care vor să-și cultive gustul estetic, să mai umple un sertar cu niscaiva neuroni și să mai calce prin locuri, poate, neumblate.

Noaptea Muzeelor aprinde lumina în toate instituțiile de cultură și nu-ți lasă nici un cotlon pe întuneric. Nu cred că a ieșit cineva din casă, doar ca să-l vadă vecinul că e cult. Sunt sigură că mulți au nevoie de un impuls doar, de o alternativă credibilă și de timp. Așa că, peste 50 de muzee și spații neconvenționale s-au așezat la rând, în București, să invite vizitatorii.

Am pornit printr-o Capitală, ca o enciclopedie deschisă. Un București cald și loial gusturilor artistice. Mi-a fost imposibil să ratez Muzeul Tablourilor în Mișcare, al celor de la Qreator și am prins și cel mai mic muzeu mobil care tocmai trecea pe la Muzeul Țăranului Român, un muzeu itinerant al Corului Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”. Apoi, m-am desprins cu greu de Muzeul Parfumului, un mini-spațiu privat, unic în România, pe Calea Dorobanți, unde, printre vreo 15.000 de piese din domeniul parfumeriei și al farmaceuticii, era și parfumul „Le Vainqueur„, creat, în 1795, special pentru Napoleon. Dar, cum nici o incursiune nu e completă, indiferent din ce secol vine, dacă nu livrează și o poveste, am încheiat turul cu răsfățul de la Opera Comică.

„Truverii” cu acorduri medievale în foaier, făceau așteptarea mai scurtă pentru sutele de oameni care stăteau la rând, să prindă loc în tururile ghidate prin Operă, de parcă așteptau viza la Ambasada SUA. Puteai face conversații pe holuri cu prințese, vrăjitoare, clovni sau zâne. Puteai să te lași pictat pe față sau să-ți personalizezi un tricou în culori fosforescente. Aveai chiar la dispoziție costume de spectacol și libertatea de a face câte selfie-uri ai chef, oricum nimeni nu părăsea foaierul fără o amintire. Organizatorii au promis tururi din sfert în sfert de oră, dar deja se suprapuneau, pentru că numărul celor prezenți era foarte mare. Din foaier, scările urcau spre sala de jocuri sau de sărbătorit zile de naștere, un colț de împărtășit cu prietenii experiențe nepereche. Salonul Mozart, cândva casa lui Moș Crăciun și a atâtor concerte-lecție și spectacole în miniatură, te îmbrățișa cu acorduri calme și zâmbete calde ale instrumentiștilor Operei. De aici, un culoar misterios deschidea drumul spre Madagascar, o cameră care te pregătește pentru aventura muzicală de pe 15 iunie, data premierei musicalului, adaptat după celebrul film cu același nume. A patra oprire din Tur a fost scena Sălii Mari, în decorul musicalului ,,Micuța Dorothy”, neobosită în acest weekend.

Nici subsolul nu a fost ratat. În sala Piscină, un labirint verde și foșnitor a fost pretext de chiote și bucurie nesfârșită, până găseai ieșirea salvatoare. În UnderGrant, cavaleria jocurilor cucerise deja atenția tuturor, mici și mari. Grele competiții și orgolii între părinți și pitici, când e vorba să o ascunzi bine pe Albă ca Zăpada sau să prinzi iepurașii, măcar o dată, cu Jumpin.

E ora 23 și dacă aveai de gând să mai vezi ceva în noaptea asta, trebuia să-ți iei gândul. Cu greu puteai desprinde copiii de universul acesta clădit pentru ei.

Încă aveam în nări mirosuri din Muzeul Parfumului, dar nici o esență nu o egalează pe cea care-ți cucerește aici mintea și sufletul. Locul ăsta, are ceva din aromele care pluteau în jurul cuptorului bunicii, ceva din mirosul de fân cosit și pământ reavăn. Aici reînvie zilnic copilăria mea și a ta, cântată, dansată sau mută, dar mereu proaspătă și pregătită de noi aventuri. „E o lume minunată, în care poți găsi, numai copii/, O lume-a inocenței, păstrați-o orice-ar fi, pentru copii”.

.

Dana Macsim