„Marile serate muzicale ale Bucureștiului” a adus în a doua seară (7 iulie), pe scena Teatrului Odeon, o nouă explozie de romantism și pasiune, față de cea din seara precedentă. La ora 19.00, spectatorii au asistat la o discuție între vioară, violoncel și pian cu Trio cu pian nr. 1, op. 49 de Felix Mendelssohn Bartholdy. Protagoniștii acestei discuții au fost violonistul Mario Hossen din Austria, violoncelistul Anton Niculescu din România și pianistul Bruno Canino din Italia. Degeaba mai precizăm aici țările din care artiștii fac parte. Ei sunt cetățeni ai lumii pentru că sunt cetățeni ai muzicii de pretutindeni. Sunt mari artiști care vorbesc prin muzica lor, care știu să descopere în fiecare lucrare muzicală mesajele acesteia, care-și descarcă prin intermediul sunetelor sentimentele.
După Mendelssohn, un alt mare romantic, un romantic special, un ceh-american ca să-i spunem așa, a ridicat aproape sala în picioare. Cvartetul „Americano” op. 49, interpretat cu suflet și pasiune de către membrii Cvartetului „Enescu” (Constantin Bogdănaș și Florin Szigeti – vioară, Vladimir Mendelssohn – violă și Dorel Fodoreanu – violoncel) ne-a transportat pe toți în America. Am văzut preriile nesfărșite populate de eroi de western, apusul și răsăritul soarelui, am simțit forța vântului din câmpiile largi și am auzit cântecul păsărilor din Nordul Americii. După o lungă carieră împreună, membrii Cvartetului „Enescu” formează un tot complex. Este fermecător să vezi cum se completează în interpretare, cum colaborarea lor e mai mult decât colaborare, cum reușesc să-și exprime pe rând individualitatea artistică și împreună individualitatea ca formație instrumentală. Spre deosebire de alte cvartete, aici nu conduce vioara I. În acest grup fiecare instrument este solist, măcar atât cât îi permite partitura și acestui aspect cred că i se datorează succesul lor.
„Marile serate muzicale ale Bucureștiului”, manifestare organizată de Opera Comică pentru Copii înseamnă artiști speciali și lucrări muzicale speciale, așa cum au demonstrat-o și celelalte trei ediții. A doua parte a concertului de sâmbătă a fost alcătuită din întâlniri fascinante. Marea soprană Felicia Filip, cu prezența sa tulburătoare, ca o eroină antică, a prezentat o colecție de lucrări romantice, unele cu accente impresioniste, pentru soprană, flaut și pian; pentru soprană, violoncel și pian. S-au cântat bijuterii rare: o lucrare de Philippe Gaubert, „Soir païen”, apoi „Un flute invisible” de Camille Saint-Saëns și un lied pe același text al lui Victor Hugo, compus de André Caplet. O muzică misterioasă în care flautul (Luisa Sello) se împletește cu vocea umană, iar pianul (Koichiro Kanno) urmărește aceste două nimfe ca în „După-amiaza unui faun” de Claude Debussy, acompaniidu-le suspinele, tristețea sau încântarea cu sunete de cristal. Prezența cuceritoare a sopranei Felicia Filip, care trăiește cu toată ființa fizică și mentală fiecare frază, intervențiile diafane ale flautistei Luisa Sello și dorința patetică a pianistului Koichiro Kanno de a le îmbrățișa muzical au condus la realizarea unui trio perfect alcătuit din instrumente cu personalități diferite și la o explozie de sentimente care a cuprins sala. Magia concertului nu s-a disipat după aceste trei piese. În continuare prezența marii soprane a răspândit fiori de emoție printre spectatori cu „Moment terrible” de Piotr Ilici Ceaikovski, una dintre lucrările care au consacrat-o pe plan internațional și „Dream with me” de Leonard Bernstein, care ne-a adus din nou în America, de data aceasta la New York, aproape de scenele de pe Broadway. La aceste două lucrări din urmă a fost însoțită pe scenă de maestrul Anton Niculescu, directorul artistic al manifestării „Marile serate ale Bucureștiului” și am putut descoperi astfel combinația delicată și teatrală dintre voce și violoncel. Soprana Felicia Filip, cu prezența sa nobilă și impunătoare a adus pe scenă un repertoriu de suflet, trio-uri de o muzicalitate fără seamăn, îmbinări de sunete în care vocea umană strălucește alături de instrumente construite anume pentru a o pune în valoare, flautul, violoncelul și pianul.
Finalul concertului a aparținut viorii. Violonistul Mario Hossen, pe care spectatorii bucureșteni au avut bucuria să-l cunoască și la celelalte ediții ale „Marilor serate muzicale”, a venit din nou ca personificare a măiestriei lui Niccolò Paganini și împreună cu pianistul Andrei Licareț a prezentat lucrarea Fantezia Moses pe coarda Sol. Pare de prisos să mai menționăm dificultatea acestei lucrări sau a celor care au urmat, semnate de compozitorul rus Rodion Șcedrin. Ele fac parte din arsenalul marilor violoniști, iar tehnica și precizia în a le reproduce nu este îndeajuns. Mario Hossen reușește să depășească standardul de a cânta corect. Firea sa concentrată, uneori serioasă, alteori înclinată spre comedie, așa cum o cer anumite piese, imprimă viorii un tratament special, acela al simțirii. Mario Hossen știe că un mare violonist nu trebuie să fie numai virtuoz sau sensibil. El folosește toate resursele intrumentului, toate indicațiile compozitorului a cărui lucrare o interpretează ca să obțină versiunea perfectă a acesteia.
Chiar dacă aflată numai la a patra ediție, manifestarea culturală de vară „Marile serate muzicale ale Bucureștiului”, organizată de mari artiști ai lumii cu mari artiști ai lumii, aduce an de an noi experiențe muzicale de neuitat pentru spectatori. Anul acesta pare că organizatorii au dedicat festivalul romantismului, ultima seară fiind rezervată unor compozitori precum Franz Schubert, Serghei Rahmaninov, Robert Schumann și Felix Mendelssohn Bartholdy. Și nu e prea mult să spunem că muzica romantică trăiește prin acești artiști prezenți în programul de la „Marile serate muzicale ale Bucureștiului” poate mai frumos și mai interesant decât în trecut.
Iulia Toea Mureșan
