Romantism și reflecție în prima zi a evenimentului „Marile serate ale Bucureștiului”
Primul concert din cadrul manifestării „Marile serate ale Bucureștiului”, programat vineri 6 iulie la Teatrul Odeon, a fost alcătuit din lucrări muzicale cu rezonanță preponderent romantică, semnate de compozitori precum Johannes Brahms, Robert Schumann sau Franz Liszt. Chiar și aranjamentul lui Gregor Piatigorsky după un trio de Josef Haydn, prima piesă din concert, a avut sonorități romantice. Divertismentul în Re major este o adaptare pentru violoncel și pian care eludează rigoarea clasică a lui Haydn, oferindu-i în plus mai multă taină și suspin. Interpreții acestei lucrări au fost doi mari maeștri ai violoncelului, respectiv pianului, Anton Niculescu – unul dintre cei mai mari violonceliști români de astăzi, alături de o legendă vie a pianului – Bruno Canino. Cei doi au încântat publicul și cu lucrarea „Liebestraum” („Visul iubirii”), în aranjamentul lui Gaspar Cassado după Franz Liszt. Muzica tulburătoare a lui Robert Schumann a fost adusă pe scenă de Cvartetul „Enescu” și de pianistul Andrei Licareț prin Cvintetul cu pian op. 44, iar seara s-a încheiat cu Cvartetul cu pian op. 25 de Johannes Brahms în interpretarea artiștilor Alexandru Tomescu (vioară), Vladimir Mendelssohn (viola), Anton Niculescu (violoncel), Andrei Licareț (pian).
Prima întâlnire de la „Marile serate ale Bucureștiului” nu a fost de fapt un concert, ci o seară de poezie pură, dominată nu de muzică, ci mai degrabă de poezia acesteia. Tușele ferme cu arcușul ale violoncelistului Anton Niculescu, jovialitatea și totodată trăirea fiecărei note la pianistul Bruno Canino, virtuozitatea lui Andrei Licareț, puritatea sunetului de violă la Vladimir Mendelssohn, precizia și delicatețea viorii în mâinile lui Alexandru Tomescu, energia spirituală a Cvartetului „Enescu” – toate acestea au alcătuit poezia concertului. Spectatorii au fost transportați în inima romantismului, dar nu acel romantism la care ne referim atunci când vorbim despre iubire, cum se denaturează noțiunea în zilele noastre. Vorbim despre un romantism aproape de idealurile celui literar, o artă care se abate de la reguli precise, care își permite salturi de la melancolie la avânt, de la tristețe la bucurie, care îndeamnă auditoriul la reflecție, care dezvăluie sentimente complexe, alcătuite din stări contradictorii. În interpretarea marilor artiști enumerați mai devreme, fiecare lucrare muzicală prezentată a putut fi asimilată de către spectator ca o poezie romantică de Keats sau de Haine, ca un tablou de Caspar David Friedrich sau de William Turner.
„Marile serate muzicale ale Bucureștiului”, manifestare organizată de către Opera Comică pentru Copii în perioada 6-8 iulie pare să fie anul acesta sub semnul romantismului. Artiști de renume internațional prezintă la Teatrul Odeon lucrări din patrimoniul romantic, ale unor compozitori ca Modest Petrovici Musorgski, Antonin Dvorak, Piotr Ilici Ceaikovski, Felix Mendelssohn, Serghei Rahmaninov. Cu siguranță și celelalte întâlniri vor stimula publicul la mai multă reflecție asupra emoțiilor și sentimentelor și vor fi la fel de pline de poezie.
Iulia Toea Mureșan
