LUNATICI cu baloane de săpun în ploaie
3 valize roase de amintiri și 4 nasuri roșii au aterizat pe Otopeni, aici unde zborul nu se oprește niciodată. Opera Comică a adus pentru copii o dimineață care proptește norii și lasă soarele să se bucure de clovnii „Lunatici”. Scena cenușie a Centrului Cultural „Ion Manu” s-a colorat cu hohote de râs, într-o oră în care 3 lunatici, adică 4, s-au întâlnit din întâmplare, cărând în geamantane un univers de giumbușlucuri. O plimbare prin viața stângace, sensibilă și plină de neprevăzut a unui clovn, e ca o goană parfumată prin flori de câmp. Culori vii, sunete peste tot și miros proaspăt de aventură. Cei patru saltimbanci nu se cunosc, nu se potrivesc deloc, dar se înțeleg de minune. Fragili și inventivi, răstoarnă reguli, creează jocuri și se plâng mereu, ca să ne facă să râdem.
Un ghiozdan suspendat în aer, nu poate fi coborât decât dacă te urci pe o valiză, iar sub ea așezi o foaie de hârtie, ca să se înalțe. Nori de vată plutesc alandala și vibrează cu Dire Straits și „Walk of Life”. O pălărie aruncată e un pretext tocmai bun de-o scenă de plâns cu lacrimi colorate, pe bancă și sub felinar, martori ai poveștii.
Efecte sonore și vizuale hrănesc baloane de săpun în ploaie. Cum să stai contra vântului și să împingi baloane? Știu doar clovnii! Imprevizibili și ciudați, te roagă să-i urmărești, te provoacă și te învață să te joci oricând, oricum, oricât.
Cu sare, piper, tacâmuri și șervețel, să te pregătești să mănânci o muscă? Ei bine, se poate, dacă o poți prinde mai întâi și o păcălești cu același zumzet. Floarea pe post de chitară, are rost și ca stropitoare, tamburina și rișca sunt numai bune de acompaniat un pasaj din „The Flight of the Bumble Bee”, iar „O, Fortuna” a Orchestrei Simfonice din Montreal se sincronizează cu o ploaie de petale, la fel ca acordurile „Your Silent Face” ( New Order) care punctează mesajul apariției clovnilor, acela că lumea lor mută e zarvă și bună dispoziție pentru lumea noastră agitată și zgomotoasă.
Par momente nelegate, născute doar să amuze, dar există un liant care le transformă în spectacol închegat: scopul mereu același, râsul!
Sub același felinar, pe aceeași bancă, valizele cu dor de ducă închid și deschid magii. Un asemenea exercițiu solicitant de energie pozitivă, nu se putea încheia decât cu salutul original al clovnilor, care au coborât în sală și le-au mulțumit copiilor cu o mitraliere de baloane de săpun.
Fobia mea pentru clovni a răspuns la tratamentul de o oră, deși am căutat remedii din copilărie. Nici o surpriză, dacă stau să rememorez, câte vindecări pentru minte și suflet am reușit, de când frecventez orele de terapie ale OCC.
Să ascultați, citind, James Last „This is my song”. Apoi, să veniți la spectacol!
Dana Macsim
