Cronică ”O NOAPTE LA VENEȚIA”
Cui nu i-ar place o noapte la Veneția, așa cum am văzut-o eu? Cu atmosfera plină de nostalgicele case, poduri, canale și palate , cu nume de istorie și cu romantismul gondolelor ce își îngână melopeea tangajului pe clipocirea apei? Cui nu i-ar place să simtă mângâierea boarei ce încă păstrează discretul parfum al timpurilor trecute , dar și tăria celui prezent acum? Cui nu i-ar place explozia de culori a hainelor, costumelor, a micilor grădini și restaurante ce se asortează atât de bine cu nuanțele zidurilor sau ale apei? Cui nu i-ar place să se joace de-a ghicitul misterelor din spatele măștilor de carnaval sau nu? Cui nu i-ar place de fapt, ,,O noapte la Veneția” ? Și așa cum am văzut-o eu, sincer o recomand cu tot entuziasmul tuturor visătorilor și doritorilor de frumos, de inedit, de acțiune, de muzică, de dans, de veselie, mai ales că pentru asta nici măcar nu e nevoie de avion, de cazare, de zile libere sau bagaje, ci doar de un bilet de intrare la spectacolul Operei Comice pentru Copii din București, pentru opereta ,,O noapte la Veneția” de Johann Strauss -fiul. Eu am fost la avanpremieră ei din data de 10 noiembrie și mi-a plăcut nespus. Pentru că, de la primul pas făcut în teatru, publicul e întâmpinat cu scene și locuri din Veneția, pictate pe toți pereții foaierului, picturi care acaparează atât de intens și definitiv cumva privirea încât după acel WOW general, aproape că nu se mai îndura nimeni să-l părăsească pentru a intra în sală. Și ăsta a fost doar începutul. Deoarece după ce fiecare și-a ocupat locul și s-au stins luminile uzuale, odată cu ridicarea baghetei dirijorului s-au umplut pereții în totalitatea lor longitudinală și verticală, cu minunatele clădiri emblemă ale Veneției, proiectate într-un asemenea mod și în asemenea tonuri pastelate, încât aproape că îți taie respirația. Și …gata. Miracol! Te afli deja la Veneția, înconjurat de ea. Apoi… se ridică cortina și începe spectacolul, în continuarea mai concentrată a decorurilor din sală, cu o scenografie sprintenă, ingenios realizată de Adriana Urmuzescu și talentatul Traian Marin, cu luminile și proiecțiile lui de efecte speciale, cu povestea-i cunoscută și o grămadă de alte minuni care au tălmăcit-o. Pe mine chiar m-a emoționat pentru tot ce am văzut. Un spectacol fermecător, de excepție,: atât de real, încât părea imaginar. Și m-a impresionat pentru modul cum desuetul, intriga, întâmplarea, au fost atât de decent dar bine frazate și frumos povestite prin cânt, prin dans, prin costume, prin culori. Mi-au plăcut în mod deosebit:
-
mișcarea scenică, care a pus în valoare calitățile fiecărui personaj sau grup de personaje, prin gesturi sau suita de mișcări clasice, dar și moderne, chiar cu atitudini de karate, discrete și clare în același timp, dificile tehnic, dar elegante și fluide și asta datorită limbajului coregrafic bogat, imaginativ și adecvat fiecărei situații, cu sublinieri subtile, hazoase, fără a cădea în ridicol și cu elemente lirice, duioase, fără a deveni dulcege (în originală partitură coregrafică a lui Mihai Mândruțiu).
-
Vocile tinere, bine impostate, cu frazări limpezi, cu dicție bună și ceea ce e mare lucru, dublate de vizibila bucurie de cânta.
-
Regia personalizată a lui Cristian Mihăilescu, care nu are cum să nu te prindă.
-
Orchestra care deși numeric foarte restrânsă, a sunat bine sub îndrumarea dirijorului Gheorghe Iliuță.
-
Toți balerinii ce au dat viață cu multă grație și siguranță discursului aferent poveștii.
De fapt, mi-a plăcut tot. Și de atunci, din 10 noiembrie, îmi tot repet exclamativ, ce frumoasă a fost…. noaptea la Veneția!
Reușit spectacol. Reușit, luminos, vesel, proaspăt și în pofida vârstei operetei lui Strauss, foarte nou. Mai adaug aplauzele mele la scenă deschisă pentru realizatorii (deja menționați) și interpreții de certă valoare: Daniel Trandafir, Andrei Petre, Răzvan Răduță, Lorena Sandală, Adriana Gheorghișor, Daniela Bucșan, Cosmin Vijeu, Mădălin Mandin, Sergiu Neamțu, Ionuț Picincu și arlechinii: Sabina Chirișă, Ana Badea, Alexandru Chiș, Taiga Ueno și ansamblul de balet al instituției în cauză.
DOINA MOGA
