Noua premieră de la Opera Comică pentru Copii, care deschide și cea de-a cincea ediție a Festivalului Opera Copiilor (FOC), este un festin de bună dispoziție, unde muzica, umorul și fabulele din repertoriul internațional se împletesc într-un melanj plin de învățăminte, de la care și copiii, și părinții vor pleca mai voioși, dar au și prilejul să reflecteze la ceea ce au văzut.
Una dintre surprizele de sfârșit de stagiune se numește „Carnavalul animalelor”, în regia Elenei Morar, care a organizat o adevărată petrecere în pijamale chiar la Salonul Mozart, în acordurile suitei omonime, compusă de Camille Saint-Saëns.
Aveți ocazia să vedeți un spectacol interactiv, unde orchestra însăși, costumată și ea în pijamale, participă la petrecere, joacă și schimbă replici spirituale cu actorii reali, leii își iau cina cu tacâmuri de unică folosință, părinții fug de acasă, iar copiii distribuiți în rolurile principale – Antonia Pencu și Matei Ungureanu – fac deliciul publicului prin expresivitatea și dezinvoltura lor.
Tânăra regizoare Elena Morar a combinat fabule și mici povestiri cu tâlc din repertoriul internațional, pe care le-a adaptat și potrivit cu tematica fiecărei părți a suitei compusă de Saint-Saëns, astfel că, timp de aproape o oră și jumătate, se perindă pe scenă tot felul de personaje fabuloase – printre care un leu-paraleu amăgit de un iepure iscusit, o țestoasă descurcăreață, un elefant, un vulpoi „vegan”, o găină emancipată și un cocoș revoluționar, un peștișor războinic, măgari, canguri –, toate interpretate cu umor și entuziasm de actorii noștri.
În corturile improvizate din cearșafuri, pe fundalul proiecțiilor tematice, se desfășoară epopeea plină de magie și învățăminte într-un adevărat tur de forță al protagoniștilor.
Petrecerea în pijamale a fost ticluită de cei doi părinți care s-au deghizat, pe rând, în animalele din fabule pentru a-și distra copilul, în același timp oferindu-i lecții de viață, morală și înțelepciune care îi vor fi de folos mai târziu. Copiii (și cei din sală, și cei care joacă rolul principal) sunt transpuși, pe rând, în peisajele de junglă, savană, fermă ori acvatice, unde meduze grațioase plutesc aievea printre bule de aer (baloane de săpun care umplu întrega sală, la un moment dat).
Unul dintre cele mai semnificative momente este întâlnirea dintre două personaje caricaturale, „Cucul și cocoșul”, ambele reprezentând prototipul fățărniciei umane și al mediocrității vanitoase – trăsături, pe cât de grotești, pe atât de des întâlnite și antrenate cu sârg în societatea contemporană, chiar în imediata noastră apropiere.
Cei doi se prefac a fi cei mai buni prieteni și se gratulează reciproc, aruncându-și necontenit complimente false și exagerate cu privire la pretinsele lor calități vocale, sfârșind într-o ceartă ridicolă, întreruptă de privighetoare, care își arogă autoritatea de a face judecăți de valoare valide și oneste, dându-le în vileag duplicitatea și evaluările eronate.
De câte ori nu observăm astfel de comportamente în jurul nostru? Acesta este rolul fabulelor, de a evidenția, prin personaje-șablon, trăsăturile umane pozitive sau negative, pentru a le cultiva sau denunța, după caz. Este mai comod să le observăm în exterior, dar, dacă privim introspectiv, s-ar putea să avem revelații surprinzătoare, însă câți au curajul să o facă?!
Atunci când fabulele sunt transpuse pe scena unui teatru, experiența este și mai profundă, iar când ele sunt acompaniate de muzică și anecdote, aceasta devine cu adevărat sublimă.
O astfel de experiență vă oferim noi la Salonul Mozart!
Alexandra Zărnescu
