Cu aproape un an în urmă, Opera Comică pentru Copii lansa una dintre cele mai de succes inițiative menite să-i sprijine pe părinții care doresc să dezvolte în mod armonios talentul și aptitudinile copiilor lor. Astfel au fost create Atelierele Micul Artist, o serie de cursuri cu ofertă mai mult decât generoasă: street dance, cor, balet, artă fotografică, flamenco și oratorie.
Vestea că Opera Comică organizează ateliere artistice pentru copii s-a răpândit fulgerător, iar cererea a fost atât de mare încât managementul a fost nevoit să suplimenteze locurile și să organizeze o sesiune de selecții. Atelierul de balet, spre exemplu, a fost pur și simplu duplicat, OCC apelând la o a doua profesoară de dans pentru a face față solicitărilor.
De la debutul cursurilor, în septembrie 2016, 300 de copii cu vârste cuprinse între 4 și 12 ani vin săptâmânal la sediul OCC, din Calea Giulești nr. 16. Cursurile se țin în sala de balet de la parter, în Salonul Mozart sau în cele două săli de ateliere de la etajul III al clădirii. Majoritatea copiilor sunt însoțiți de părinți, care așteaptă răbdători terminarea orei de curs pe scaunele din fața atelierelor, pretext bun pentru a lega prietenii noi și a-și împărtăși unii altora diverse sfaturi.
Micii artiști deprind de la Ionuț Picincu (Hammer) pașii de bază ai street dance-ului, învățând cum să-și coordoneze mișcările și cum să facă acrobații. Dansator cu 16 ani de experienţă, Hammer a participat la mai multe producţii de teatru, videoclipuri, show live şi TV, împărtășind acum copiilor secretele unei exprimări scenice de mare efect.

La atelierul de cor, copiii își însușesc deprinderile specifice de canto – de la ținuta corporală sau respirație și până la dicție, emisie și articulație. Cursul este ținut de Mădălina Enăchescu, profesor de muzică și fostă membră a renumitului cor Madrigal, care este specializată în pedagogie.

Prin coregrafie, copiii învață să respecte și colaboreze pe scenă. Își modelează trupul, mintea și sufletul, devenind încrezători în talentul și forțele proprii, grație celor două profesoare de balet, Jaqueline Bratu și Theodora Munteanu.

Copiii deslușesc tainele aparatul de fotografiat prin joc, pentru a deprinde limbajul fotografic sub îndrumarea Cristinei Radulescu. Tânăra fotografă îi ajută să experimenteze o nouă abordare a lumii din jurul lor, dezvoltându-și imaginaţia şi creativitatea. E un mod distractiv prin care copiii pot mări puterea de concentrare și atenţia la detaliu.

Profesorul de oratorie Nae Șovăială îi învață pe copii să proiecteze emoţii în public prin discurs, variind tonalitatea, volumul şi intonaţia. Astfel, ei vor putea să transmită mesaje în mod persuasiv, prin poveşti, și să se exprime clar și coerent.

Flamenco, pasionalul dans andaluz, este cu-atât mai atractiv cu cât profesorul este un dansator cu sânge latin, venit tocmai din Argentina. Copiii au o șansă unică de a învăța pașii de dans ai flamenco-ului de la Lucas Molina, un artist consacrat al scenei din România.

Toți copiii au avut deja șansa să urce pe scenă și să simtă primii fiori ai emoției de artist în fața publicului. Primii norocoși au fost cei care au împărțit scena cu artiștii Operei Comice în spectacolele „Micuta Dorothy”, „Pinocchio” sau „Hansel&Gretel”. Să nu uităm de incredibila punere în scenă ”Frumoasa Vasilisa”, realizată prin implicarea a 70 de copiii de la cele două ateliere de balet, sub coordonarea artistei Jacqueline Bratu. Cea mai recentă prezență scenică i-a avut ca protagoniști pe micii artiști de la toate atelierele, care au avut onoarea să deschidă, pe 1 iunie, minunatul Festival Opera Copiilor din Parcul Herăstrău, cu reprezentații pregătite special pentru acest eveniment.
În orice copil se afla o comoară care abia așteaptă să fie descoperită, crede coordonatoarea Atelierelor Micul Artist, Daniela Andronie. ”Dacă ești atent la toate indiciile de pe harta inocenței, vei reuși să deslușești toate informațiile bine ascunse sub straturile luxuriantei și șarmantei copilării. În momentul în care ai descoperit comoara, acel diamant neșlefuit, automat devii părtaș la prelucrarea unui mic artist care, uitându-se în ochii tăi, se vede un mare artist!

Să rămânem mereu curioși, pentru a nu ucide niciodată copilul din noi. Să fim umili, pentru că mereu mai avem ceva de învățat. Să ne simțim liberi să râdem, pentru a-i molipsi și pe ceilalți. Să ținem ochii larg deschiși, pentru a lua în noi toate minunățiile lumii. Vorba Micului Prinț, ”limpede nu vezi decat cu inima. Miezul lucrurilor nu poate fi văzut cu ochii”. Toate acestea le-am (re)descoperit interpetand rolul de coordonator al Atelierelor Micul Artist”.

Atelierul de cor
”Haideți, copii, să repetăm, că acum vine Festivalul”, îî îndeamnă profesoara pe cei aproape 30 de pici de la Atelierul de cor. E trecut de amiază, iar în Sala Mozart de la Opera Comică pentru Copii s-au strâns aproape toți cursanții de la atelierul de cor. Trebuie să repete cele două melodii care vor fi cântate în deschiderea Festivalului Opera Copiilor, din Herăstrău.
”Do mi sol do do sol mi do/Câte-o notă dacă-aşezi pe portativ/Construieşti arpegii, game c-un motiv”, se aud glasurile subțiri ca de pisoi. E chiar Arpegii și Solfegii, simpaticul cântecel din Pisicile Aristocrate, pe care copiii îl cântă cu mare plăcere. Unii știu bine cuvintele și cântă tare, alții se țin după ei și mai sar câte o jumătate de vers. Per ansamblu se aude însă bine. Toți se uită cu atenție la mâinile dirijoarei, care flutură în aer ținând ritmul. Mădălina Enăchescu e o profă blândă, cu lipici la copii, pe care aceștia o interpelează pe numele mic. ”Ador acest cântec”, ciripește o fetiță blondă din primul rând, care la începutul orei se pisicea pe lângă profesoară în timp ce aceasta o mângâia ușor pe cap.
Din cei 30 de copii, majoritatea covârșitoare sunt fetițe. Au de la 4 până la 10-12 ani, iar în ciuda adunării pestrițe, repetiția decurge fără întreruperi importante. Foiala din pauze se stinge brusc în momentul în care se cântă. Copiii sunt atenți să se sincronizeze cu acordurile interpretate de domnul pianist Tudor, din orchestra Operei Comice, care a fost drăguț și le dă o mână de ajutor. ”Sunteți cam anemici azi, n-ați mâncat?”, glumește Mădălina, apoi se încruntă ușor către un puști mai agitat: ”lasă piciorul jos și stai frumos pe scaun. Hai, să repetăm și a doua melodie!”. La a doua, vocile nu mai sunt așa de sigure. ”Vai, Maria, așa era cântecul?”. ”Nu!” recunoaște hotărâtă Maria, spre amuzamentul Mădălinei. Profesoara le cere să învețe bine versurile pentru data viitoare, pentru că trebuie să aleagă soliștii pentru Festival. La finalul orei e prilej pentru cel mai cunoscut cântecel. Copiii îi cântă „La mulți ani” Elenei, care îi răsplătește cu bomboane de ciocolată și pupici.
Printre cei mai mititei coriști e Luca, de cinci ani, care vine la atelier din septembrie. Mama lui l-a adus pentru că a observat că micuțul reproduce rapid orice melodie și a hotărât să îi încurajeze talentul. ”Eu am făcut muzică și cred că aceste activități ajută mult la formarea unui copil. Dacă are și puțin talent, e bine să fie cultivat și să insiști puțin, nu să renunți din prima”, spune ea. Afară, la intrarea în Sala Mozart, mai multe mămici își așteaptă fetițele în timp ce mai schimbă o vorbă. Mama Ileanei crede că, pentru fetița ei de 10 ani, corul e o compensație bună pentru stresul de la școală. Alt motiv? ”Pentru că OCC are pisici, patinoar și cafenea”, glumește ea. Eva, de 8 ani, și-a dorit mult să cânte. ”Noi veneam des la spectacolele OCC și, întâmplător, căutând o reprezentație, am dat peste acest anunț despre atelierul de cor. Am înscris-o și constat că îi place foarte mult”, spune mama ei. Mama Elenei ne spune că amândouă vin de plăcere și de drag la cor. ”Mămica ei este într-un cor și fetița și-a dorit și ea corul ei”, spune femeia.
Toate fetițele au cântat deja în patru reprezentații ale spectacolului Hansel și Gretel, pe scena mare a Operei Comice pentru Copii. ”Au avut emoții mari, dar le-a plăcut la nebunie. Mai vor!”, râde mama Evei.

Atelier de street dance

În spatele scenei mari din parcul Herăstrău este agitație mare. Pitici în tricouri verzi inscripționate cu „Micul artist“ se pregătesc de spectacol. Este deschiderea Festivalului Operei Copiilor, un maraton de patru zile de evenimente culturale dedicate copiilor și organizat de Opera Comică pentru Copii. Emoțiile sunt mari. Este ocazia micuților artiști să arate ce au învățate timp de mai bine de jumătate de an la atelierul de street dance organizat de Opera Comică și condus de dansatorul și coregraful Ionuț Picincu Hammer.
Pe peluza din fața scenei, părinții și prietenii așteaptă cu sufletul la gură. Mama unui pitic de cinci și nouă luni recunoaște că are emoții mai mari decât puștiul și cu zâmbetul pe buze îmi povestește ce îi spune acasă când aude muzică. Ia uite mami, simt așa ritmul când aud muzica!. Este foarte încântat și vrea să vină în continuare la Operă la cursul de dans.
Atelierul de street dance cuprinde aproape 40 de copii care sunt împărțiți în două grupe, cei mici cu vârsta cuprinsă între 5 și 8 ani și cei mai mari până la 12 ani. Este o mare plăcere să lucrez cu așa copii talentați, muncitori și dedicați care mă inspiră și mă ajută să cresc în ceea ce fac și să învăț cât mai multe lucruri, îmi împărtășește Ionuț.
Muzica începe, iar pe scenă dansul prinde viață. După un scurt intro al lui Hammer IP, își fac apariția câțiva ștrengari cu o atitudine de zile mari. În primul rând, un blonduț cu ochelari cu rame galbene mă cucerește prin modul în care se dăruiește dansului cu seriozitatea de care doar copiii sunt capabili când le place un lucru. Atmosfera se încinge. Scena se umple de fetițe și băieți care fac un adevărat spectacol.
Street dance-ul este un stil de dans nou și are o foarte mare libertate în mișcare și expresivitate. Atmosfera la curs este prietenoasă, ne jucăm foarte mult prin dans și expresivitate. Ne folosim de dans să ne apropiem, să lucrăm ca o echipă și să evoluăm împreună, îmi povestește Ionuț despre curs.
Publicul este cucerit iremediabil de figurile specifice din street dance, dar și de entuziasmul copiilor care dansează cu bucurie și încredere. Mama unei puștoaice de cinci ani imortalizează momentul pe camera foto. Îmi mărturisește că a ales street dance pentru mișcare, dar și pentru că, deși este o fire energică, fetița ei este puțin timidă, iar dansul o ajută să interacționeze cu alți copii. Bucură-te, e momentul tău!, a încurajat-o cu voce caldă înainte să urce pe scenă.
Spectacolul s-a terminat, emoțiile au trecut, iar piticii au fugit la poze. A fost forfotă mare până au reușit să se adune. În frunte cu proful Ionuț Picincu Hammer momentul a fost imortalizat într-o amintire incendiară dintr-un 1 iunie despre care piticii își vor aduce aminte cu drag peste ani.

Atelier de balet
Agitație mare pe hol. Mai sunt câteva minute și fetițele nu sunt încă gata. Una trage de ciorapii albi de parcă ar fi o luptă pe viață și pe moarte. Alta, la cîteva scaune mai încolo, își pune tacticos ciupicii după ce a reușit cu mândrie să îmbrace body-ul de culoarea somonului. Există o regulă pe care o știe toată lumea. Copiii se îmbracă singuri pentru atelierul de balet, iar părinții sunt rugați să nu stea lângă ei. Nu e ușor, însă este important pentru dezvoltarea și responsabilizarea lor, îmi spune Jaqueline Bratu, înainte să intre cu piticii în sală. Mă retrag discret și le las pe fete să se schimbe în liniște. Un ștrengar slăbuț, despre care voi afla în scurt timp că este și foarte vorbăreț, mă observă că îmi notez și vine lângă mine. Ne împrietenim repede și aflu că are șase ani și jumătate, dar că preferă să spună că are șapte. Vine la atelierul de balet încă de la început și îi place foarte mult pentru că sunt mulți copii.
Intrăm în sala scăldată de lumină. Fiecare își ocupă locul, zumzetul încetează și Jaquiline mă prezintă. În fața mea, 17 princhindei, nu mai mari de 5-6 ani, mă salută serioși și mă cercetează curioși. Nu sunt obișnuiți să aibă public în timpul orei de balet. Doar la spectacole. Unul lângă altul, fiecare stă la bară, face exerciții de încălzire, iar apoi repetă pozițiile de balet clasic cu ochii când în oglindă, când la doamna nouă care îi urmărește. Cu vocea caldă, dar fermă, Jaquiline reușește să-i țină atenți pe pitici alternând momentele de maximă seriozitate cu poante și glume care îi amuză teribil. Nu trece mult și ne mutăm pe scena mare a Operei Comice pentru Copii. Mai este doar o săptămână până la spectacolul din parcul Herăstrău și toată lumea trebuie să știe coregrafia. Pregătesc Dansul păpușilor. Pe 1 iunie, de ziua copilului, Opera Comică pentru Copii dă startul Festivalului Opera Copiilor, un maraton de evenimente culturale dedicate copiilor de toate vârstele. Pe scenă, coregrafia curge lin sub indicațiile lui Jaquiline. Pentru ultima repetiție, fetele primesc fustițele roz pe care le vor purta la spectacol. Ca prin magie, copilele prind viață. Se rotesc, dansează și râd cu o poftă molipsitoare. Încă o dată și gata. Ora se apropie de sfârșit. Fetițele dau înapoi fustele cu fundițe colorate în așteptarea unui spectacol de zile mari.
Atelierul de balet condus de Jaqueline Bratu continuă cu o nouă grupă de copii. De astă dată sunt mai mari și doar fete. Scenariul este același. Fetele se pregătesc mai întâi în sala de balet, iar apoi merg pe scena mare. Și ele participă la spectacolul de 1 iunie din Herăstrău, dar și la concursul Eurodance care are loc în aceeași zi. E mult de muncă, însă toată lumea vrea să facă o figură frumoasă și eventual să câștige marele premiu. Pe scenă, fetele primesc indicații prețioase de la Jaquiline. În timpul spectacolului, chiar dacă îi vedeți pe mama și pe tata în public, nu vă opriți și le faceți cu mîna. Sau dacă vă cade fustița, nu vă opriți, dansați în continuare și vă bucurați. Se amuză, dar sunt și puțin încurcate la gîndul că le-ar putea cădea ceva în timpul spectacolului. Pauza se termină, repetițiile continuă, iar în final fetele sunt mulțumite.
În spatele scenei mari a Festivalului Operei Copiilor, pitici și părinți se pregătesc de spectacol. Aproape 300 de copii de la atelierele de balet, balet plus, fotografie, oratorie, street dance, flamenco și cor au urcat pe scena mare din parcul Herăstrău unde ne-au arătăt la ce au muncit ei mai mult de jumătate de an. Dansul păpușilor și Tarantela au fost răsplătite cu ropote de aplauze ale părinților care erau mai emoționați decît copiii. Mama Iustinei, o puștoaică de cinci ani și jumătate, îmi povestește cu ochii blânzi ce o convinge pe cea mică să vină cu drag la atelier. Jaquiline o lasă să se îmbrace singură și nu o ceartă când greșește. Pe scenă, micii balerini au strălucit și și-au făcut treaba așa cum au învățat, cu bucurie, dar și cu seriozitate. Emoțiile s-au terminat și distracția a început. Doar era ziua copilului.
Baletul este benefic copilului, îi oferă o dezvoltare armonioasă a corpului, dar și a personalității, îmi mărturisește Jaqueline Bratu la sfârșitul atelierului de balet dintr-o zi de marți după-amiza.

Atelier de balet plus

Intru în sala de balet puțin sfioasă. Încerc să mă fac nevăzută ca să nu distrag atenția micuțelor balerine, însă nu reușesc. Toate mă privesc cu atenție și curiozitate, iar doi ochișori albaștri mă fixează de cîte ori poate. Nu are mai mult de trei ani, însă este foarte serioasă și știe foarte bine ce are de făcut. Joacă rolul amorașului în coregrafia pe care o pregătesc pentru primul lor spectacol.
Atelierul de balet plus organizat de Opera Comică pentru Copii este condus de Theodora Munteanu, balerina a Operei Comice, și le oferă copiilor, în fiecare miercuri după-amiaza, biletul de intrare în lumea fascinantă a dansului clasic.
Ușa se închide în urma noastră. Teodora pregătește muzica, iar fetițele jucăușe își ocupă locul pe podea. Începe încălzirea cu exerciții de mobilitate. Nu sunt ușoare, însă după cîteva repetări le reușesc, iar chipurile lor mulțumite pot fi zărite în oglinzile care tapetează întreaga sala. Mai este doar o săptămână până la reprezentația din parcul Herăstrău, unde Opera Comică pentru Copii organizează ce Festivalul Opera Copiilor, un maraton de evenimente culturale dedicate copiilor, dar și oamenilor mari. Spectacolul trebuie să iasă foarte bine, așa că fetele încep repetițiile. Mai întâi fără muzică. O domnișoară ceva mai măricică numără și ea pașii odată cu Theodora. Este foarte prinsă de dans, ba chiar le dă căteva indicații colegelor ei. După câteva repetări în liniște, sala se umple de sunete vesele și colorate. Ca un cântec al copilăriei, muzica pe care fetele exersează, mă face să zâmbet și să mă bucur.
Fetele cer o pauză. Unele ies din sală, altele dansează, una își admiră costumul în oglindă. Ca la un semn, toate se adună în sală în jurul Theodorei și o îmbrățișează. Este momentul lor de trandețe la care sunt martor cu o oarecare invidie. Lucrul cu copii este un domeniu deosebit care m-a atras întotdeauna. Ei sunt la maximum de creativitate și imaginație, iar asta nu îți poate oferi decât o energie de care ajungi să ai nevoie, îmi mărturisește Theodora. Ora de balet continuă, iar fetițele repetă coreografia conștiinciose. De câte ori mai facem? De încă trei ori. Bine. Au terminat mulțumite și încântate. Erau pregătite pentru spectacolul din parc. La final, încă un grup hug cu hohote de râs și alinturi. Am întrebat-o peTheodora ce o motivează să lucreze cu piticii. Copiii te surprind mereu cu cele mai inedite replici și reacții. Văzându-le progresul, zilele bune, cât și cele mai puțin, faptul că sunt neobosiți și mereu dornici de ceva nou este pentru mine o motivație să le introduc în lumea baletului cu toate cunoștințele și experiența.
În culise, agitație mare. Erau puse la punct ultimele detalii. Părul strâns în coc, fustițele aranjate, ordinea în care urmau să intre pe scenă. Era deschiderea Festivalului Opera Copiilor, iar micuțele balerine intrau imediat după micuții artiști de la atelierul de fotografie. La baza scenei, părinții și prietenii aveau emoții mai mari decât prichindeii. Așteptau intrarea în scenă cu sufletul la gură și cu telefoanele pregătite să imortalizeze momentele de grație a piticilor. Am ales baletul pentru mișcare și pentru grație, îmi povestește mama unei fetițe. Emoțiile au trecut, spectacolul ne-a cucerit, iar fetițele au mers la foișor unde au făcut pozele de grup care le vor aminti peste timp cum a fost la primul lor spectacol.

Atelierul de fotografie

Au intrat primii pe scenă. Emoțiile erau mari. Era 1 iunie și deschideau Festivalul Operei Comice, un eveniment cultural maraton de patru zile dedicat copiilor, dar și oamenilor mari. Erau primii din cei peste 300 de copii care urmaseră atelierele de fotografie, balet, balet plus, cor, flamenco și street dance organizate de Opera pentru Copii din București la sediul său din Calea Giulești 16. Au cucerit cu mândrie scena pentru că veniseră să își prezinte munca de mai mult de jumătate de an.
La atelierul de fotografie copiii învață să își folosească aparatul de fotografiat într-un mod corect și își însușesc noțiunile tehnice necesare, îmi explică Cristina Rădulescu, trainerul care îi ajută pe copii să deslușească tainele fotografiei. Cursul presupune multă joacă, un joc continuu care îi ajută pe micuții fotografi să deprindă limbajul fotografic. Jocul este o componentă importantă în viața unor copii care nu au mai mult de 8-9 ani, iar folosirea lui în procesul de învățare este cea mai bună alegere. Jocurile din timpul sesiunilor își propun cultivarea imaginației și a creativității, completează Cristina.
Pe scenă, piticii îmbrăcați în tricouri inscripționate cu „Micul artist“ și-au făcut apariția puțin sfioși. Până la urmă erau obișnuiți să stea în spatele camerei, nu în atenția obietivelor. Chiar și-așa, publicul i-a primit foarte bine. Pe un ecran uriaș din spatele piticilor erau proiectate fotografii făcute chiar de ei în cadrul cursului. Bucuria și surprinderea părinților a fost mare pentru că o parte dintre ei nu știau imaginile. Mama unei puștoaice de șase ani mi-a mărturisit că de când face cursul, copila cere mai des aparatul foto și este preocupată de culori și umbre.
În aplauzele publicului format în mare parte din părinți și prieteni, piticii au coborât de pe scenă și s-au îndreptat spre foișorul unde era rândul lor să fie imortalizați, să păstreze peste timp amintirea pasiunii lor.
Am întrebat-o pe Cristina Rădulescu de ce ar recomanda atelierul de fotografie organizat de Opera Comică pentru Copii. Răspunsul a fost unul simplu, însă convingător. Ședințele noastre nu înseamnă numai joc și joacă, ci și asimilarea unor cunoștințe de ordin cultural. Teoria culorilor cu Gothe îl va ajuta pe copilul tău să se raporteze într-un mod diferit și sănătos la culorile din jurul său.

Lecția de flamenco sau cum să explici copiilor dansul trăirilor profunde
”N-a lipsit de la nicio ședință. Vine încântată, pleacă încântată. O să continuăm și la anul!”, spune Alexandra, mama Dianei, o puștoaică de 7 ani înscrisă din septembrie la atelierul de flamenco. Alături de alți părinți, își așteaptă copila pe holul de la parterul Operei Comice pentru Copii, unde în fiecare joi are loc atelierul de flamenco, din seria de cursuri Atelierele Micii Artiști.
Micuța Diana are și de ce să fie încântată. O dată pe săptămână se întâlnește cu Lucas Molina, argentinianul care a adus în România dansul temperamental și plin de ritm al gitanilor andaluzi. E mare lucru să-l ai ca ”prof” pe un dansator versat ca Lucas, pentru care antrenamentul cu copiii e o provocare nouă. ”Pentru mine, a fi profesor de flamenco la Opera Comică m-a ajutat foarte mult în a-mi aprofunda propriile cunoștințe, astfel încât să le pot explica dansul unor copiii care nu au avut încă o experiență de viață. A fost o provocare să fac asta și să reușim anumite lucruri, dincolo de barierele culturale care există între dansul gitanilor din Spania și tradiția românească. E un lucru extrem de pozitiv pentru mine, pentru că pot vedea lucrurile mult mai simplu prin ochii lor. Ce aprofundezi tu, pentru tine, ca artist e foarte diferit față de modul în care aprofundezi ceea ce predai. Până la această provocare predasem doar adulților, unor oameni cu trăiri ceva mai profunde, însă în cazul copiilor e foarte interesant că trebuie să apelez la niște repere. În coregrafia la care lucrăm acum am creat repere naturale, legate de animale, despre cum ne comportăm cu un porumbel, cum sare un iepuraș, lucruri pe care nu le gândisem niciodată înainte”, mărturisește Lucas.
O oră de flamenco la Opera Comică pentru Copii începe, evident, cu muzică. În timp ce Lucas alege una din piesele menite să creeze atmosferă, fetițele se joacă fripta și mai povestesc una-alta de la școală. În total sunt 14 copii, dintre care doar trei băieți. Rozul predomină, așadar. O parte dintre fetițe poartă pantofiori cu toc, în singurul loc în care au această minunată ocazie.
Începe încălzirea. Picii se aliniază pe două rânduri, cei mici în față, cei mai măricei în spate. Flexează picioarele, apoi fac rotiri ale capului, un bun prilej pentru scurte scălâmbăieli. Ca un cârd de berze mici, copiii ajung într-un picior și se clatină în timp ce rotesc vârful celuilalt picior. Se privesc în oglinda mare a sălii concentrați la maximum, ca și când ar manevra niște macarale uriașe.
Urmează pașii și mișcările ritmate de flamenco, dar țopăiala asta nu mai e așa de simplă ca joaca din parc. Mânuțele flutură nehotărâte prin aer, menținând cu greu echilibrul corpului și o postură artistică aproximativă. Cam toate figurile presupun o coordonare destul de exactă între mâini și picioare, iar, la 6 -7 ani, treaba asta nu-i chiar joacă de copii. Podeaua răsună de tocurile mici ale fetițelor, care tropăie fericite ținând cadența din ce în ce mai rapidă a mișcărilor. O blondină cu pantofiori roșii cu picățele dă frâu liber trăirii artistice și execută propriile ei mișcări. Lucas o mustră rapid din ochi, iar fetița se repliază oftând. Urmărindu-l pe Lucas, copiii execută o frumoasă mișcare din mâini care sugerează fâlfâitul unor aripi. Figura de dans se finalizează într-o poziție a corpului care imită zborul. Din când în când, Lucas se întoarce către ei și le corectează postura. Le explică ce au de făcut într-o română cu un puternic accent sud-american, dar pe care copii o înțeleg perfect.
Prima reprezentație pe scenă
”Haideți, că nu mai e mult până la spectacolul din parc!”, încearcă el să mobilizeze puștimea ușor obosită. Mai e doar o săptămână și jumătate până la marele eveniment Festivalul Opera Copiilor din Parcul Herăstrău, care se va deschide cu o reprezentație a tuturor copiilor înscriși la Atelierele Micul Artist. Dansatorii de flamenco au partea lor de reprezentație, iar cele câteva mișcări de dans, care poartă nume nevinovate, gen ”Iepurașul” sau ”Curcubeul”, sunt ceva mai complicate decât sună.
”Fiicei mele îi place foarte mult, dansează mereu prin casă. A fost și pe scenă, în spectacolul Hansel și Gretel. Ba numele ei a apărut chiar și în programul de spectacol, am cumpărat pentru toată familia. Ei îi place oricum să aibă o activitate suplimentară, plus că e încântată să poarte pantofii cu toc, că altfel nu ar avea unde. Așa o scot din fața televizorului, iar iarna avem motiv ca să ieșim din casă”, spune Cătălina, mama Alexandrei, o mică artistă de 8 ani. Tot pentru o activitate în plus a venit și Ana Maria, de 7 ani, încă din ianuarie. ”E bine să aibă o ocupație, ceva în plus față de parc. În același timp îi mai dezvoltă niște inclinații artistice”, spune mama ei.

Atelierul de oratorie, locul în care învățăm să fim convingători
”Onorată instanță, o chemăm ca martor pe Micuța Dorothy!”. E sâmbătă dimineața și suntem la tribunal. În boxa acuzaților se află Vrăjitorul din Oz, judecat pentru înșelătorie.
În stânga stă Apărarea, compusă din Albă ca Zăpada, Regina și Aurora. În dreapta se foiesc cei doi membrii ai Acuzării, compusă din Făt Frumos și Zâna Roșie. Procesul e urmărit cu atenție de Juriu, din care fac parte Gerilă, Zâna Mov, Vânătorul și Harap Alb.
Micuța Dorothy ni se înfățișează în boxa martorilor sub aspectul unui domn cu ochelari, barbă și păr lung strâns în coadă, care îndeasă în buzunarul blugilor un telefon mobil. ”Micuța Dorothy nu are telefon!”, acuză nemulțumit un membru al Juriului. Se trece rapid peste acest aspect deranjant, iar procesul continuă cu prima întrebare, cea a Apărării.
”Dorothy, nu-i așa că fără Vrăjitorul din Oz nu știai să te întorci acasă?”, întreabă Regina.
”Ba da, chiar m-a ajutat, mi-a dat pantofiorii de argint, dar și încredere în mine, și astfel am putut să mă întorc acasă”, răspunde cu glas subțiat ”Micuța Dorothy”.
”Dorothy, dar nu-i așa că Vrăjitorul din Oz v-a trimis la Zâna cea Rea, care v-a capturat un timp?”, atacă Făt Frumos, din banca Acuzării.
”Și asta e adevărat”, admite martora.
”Cum s-a purtat Vrăjitorul din Oz cu tine, rău sau bine?”, vrea să se lămurească Gerilă, membru al Juriului.
”Și un pic de bine, și un pic de rău”, răspunde cu sinceritate Dorothy, care este apoi scuzată, pentru a face loc următorului martor, Sperie Ciori.
Poate că nu v-ați fi imaginat niciodată aceste personaje în aceeași încăpere, dar totul a fost real și s-a petrecut în cadrul Atelierului de Oratorie de la Opera Comică pentru Copii. Opt copii cu vârste cuprinse între 5 și 7 ani au luat parte la acest proces fictiv sub supravegherea domnului profesor Nae Șovăială și cu ajutorul prietenului Teo, care a jucat rolurile martorilor.
Creativitatea și imaginația copiilor, dezvoltate cu abilitate
Atelierul de oratorie e un loc în care se înfruntă argumente serioase sub aparența unui joc. Copii despre care ai crede că-s preocupați doar de hârjoneală se lasă prinși într-un joc serios prin care li se testează și încurajează atenția la detalii, modul de argumentare, capacitatea de a povesti, dicția și exprimarea. În ce privește modalitatea de a exersa aceste lucruri, imaginația e lăsată să zburde liberă, fiind orientată abil de către profesor.
Nae Șovăială e unul dintre acei oameni pe care îi invidiem pentru că se duc la muncă și le place mult ceea ce fac. A lucrat înainte cu adulți, pe care-i învăța tehnici eficiente de public speaking, dar a avut curajul să încerce să modeleze și spirite tinere. Evident, munca e foarte diferită. ”La vârsta de 5 ani, perioada de concentrare a atenției poate fi de numai cinci minute, timp în care ar trebui să aplic 10 tehnici diferite. Deci abordarea e alta decât pentru adulți. În cazul copiilor, cel mai tare îmi place să-i văd cum cresc și cum se schimbă. Ceea ce pot să remarc și din experiență proprie este că azi copiii se maturizează mult mai repede”, spune Nae.
Pe hol, două mămici așteaptă cuminți să se termine ora. ”Am înscris-o din octombrie la atelier, pentru că am vrut să-și dezvolte vorbirea, comunicarea cu copiii. Ea e puțin mai timidă”, spune mama Larisei, o fetiță de 5 ani. Dimpotrivă, Nadia, de 7 ani, de dezinvoltă și are deja un talent nativ de a povesti. ”O ajută la vocabular și să se exprime. Am remarcat că în ultima vreme se exprimă mult mai bine, mai articulat”, spune mama ei.
În discuțiile cu copiii, profu de oratorie are o atitudine prietenoasă, bazată pe o relație de egalitate și continuă negociere. Însă abilitatea sa constă în a ține sub control procesul de învățare, orientând dialogurile și negocierea către o concluzie logică. Orice situație poate deveni subiectul unei argumentări. De pildă, la strigarea prezenței, Nae îl întreabă rapid pe un puști: ”Poți să ne demonstrezi că Teofil e aici?”. Cu prezență de spirit, puștiul îi trage în glumă o scatoalcă prietenului lui și remarcă hilizindu-se: ”Uite, îl doare!”.
Sperie Ciori, sub tirul întrebărilor
Dar să revenim la proces.. Lucrurile se precipită puțin când în boxa martorilor este chemat Sperie Ciori. Copiii discută între ei ce ar trebui să-l întrebe pe tovarășul de drum al lui Dorothy. ”Liniște în tribunal!”, face ordine Nae, care invită apoi Acuzarea să ia cuvântul.
”Sperie Ciori, Vrăjitorul din Oz ți-a dat minte sau a fost doar o înșelătorie?”, întreabă Zâna Roșie.
”Nu mi-a dat o minte, însă m-a ajutat să-mi dau seama că am deja una și că puterea e în mine”, răspunde împăciuitor Sperie Ciori.
”Ba eu cred că Dorothy te-a ajuta să îți dai seama. Ești de acord?”, insistă Zâna.
”Nu. Tot timpul cât am fost cu Dorothy am crezut că nu am creier. De fapt, amândoi m-au ajutat să ajung la această concluzie”, admite pe jumătate Sperie Ciori.
”Oz a făcut și lucruri bune, și lucruri rele?”, vrea să știe Harap Alb, din Juriu.
”A avut intenții bune, însă a făcut și greșeli”, vine răspunsul.
”Oz ar trebui pedepsit?”
”Oz ar trebui să vorbească cu oamenii mai liber, nu să-și impună ideile. Ar trebui să colaboreze mai mult cu oamenii, dar nu cred că merită să fie pedepsit”, spune Sperie Ciori.

Audierea personajului se încheie cu o singură întrebare a Apărării
”Nu-i așa că fără Vrăjitorul din Oz nu ți-ai fi dat seama că ai creier?”
”Ba da, e adevărat!”, răspunde martorul, spre satisfacția maximă a Aurorei.
Urmează audierea lui Păsări-Lăți-Lungilă, despre care tribunalul realizează rapid că nu prea are legătură cu povestea Vrăjitorului din Oz, dar care ar fi prieten cu Leul, de la care a auzit niște lucruri… Discuțiile cam trenează, așa că picii încep să se foiască. Nae întrerupe procesul și le cere copiilor să deseneze pe o foaie mare de hârtie propriul personaj așezat în poziția din tribunal. Mâini mici se înghesuie să-și facă loc pe coala de hârtie. Trebuie să colaboreze ca să intre toți, ceea ce nu e așa de ușor precum pare. Unii desenează conștiincioși, unii abandonează și se duc să bea apă, alții se hârjonesc. O dată terminat desenul, se discută despre câinii și pisicile de-acasă. Constatăm că mai toți copiii au animale, iar că, în general, pisicile de-acasă sunt cam grase.
Procesul se încheie cu audierea Leului, care are o atitudine la fel de împăciuitoare ca și Sperie Ciori, apoi copiii sunt invitați să delibereze. ”Aveți un verdict? E vinovat sau nevinovat”, întreabă profesorul. Un membru al juriului se ridică și spune: ”Amândouă! E doi la doi”. ”Bine, atunci decidem data viitoare”, încheie Nae Șovăială.

Redactori materiale: Livia Cimpoeru și Alice Schreiner