„Anotimpurile” reprezintă un grup de patru concerte pentru vioară, orchestră de coarde și orgă sau clavecin, publicat în anul 1725 la Amsterdam, alături de alte concerte pentru vioară, în ciclul „Cearta dintre Armonie și Inventivitate”. Este una dintre cele mai cunoscute lucrări ale sale și, se pare, una dintre primele încercări de muzică programatică, adică muzică instrumentală cu… poveste, care descrie o narațiune, care are o caracteristică narativă. Spre deosebire de alți compozitori ai timpului său, Antonio Vivaldi și-a publicat concertele din grupul „Anotimpurile” împreună cu patru poeme pe care se bănuiește că le-ar fi scris el însuși. Cercetătorii au constatat că Vivaldi a încercat în „Anotimpurile” ca muzica să se apropie foarte mult de text, ba chiar să reproducă sunete din natură pentru a reda sensul cuvintelor. Astfel, în „Primăvara”, când păstorul doarme, lătratul câinelui său se aude la violă. Cel mai ușor de identificat în muzica sa sunt fenomenele și sunetele din natură precum furtuna din „Vara” sau cântecul păsărilor din „Primăvara”. Iată, într-o traducere liberă din limba italiană, textul poemelor „Primăvara” și „Vara” care l-au inspirat pe Antonio Vivaldi.
Primăvara
A sosit Primăvara!
Păsările sărbătoresc revenirea ei prin cântec,
iar pâraiele, susurând, sunt ușor mângâiate de adierea vântului.
Acoperind cerul cu o mantie neagră, se anunță cu fulgere și tunete furtuna,
dar când se lasă liniștea, păsărelele își reiau cântul.
Și așa, pe pajiștea împânzită de flori, în foșnetul murmurat al frunzelor și-al ierbii,
Doarme păstorul de capre alături de câinele său credincios.
Pe muzică de sărbătoare, de cimpoi, nimfele și ciobănașii dansează sub baldachinul strălucitor al primăverii.
Vara
În anotimpul soarelui arzător, oamenii, turmele lâncezesc, brazii parcă iau foc!
Cucul și-arată vocea și curând se-aud turturica și sticletele.
Zefirul suspină dulce și curtenitor, dar apare deodată Vântul de Nord și-l îndepărtează. Ciobănașul plânge, căci mândră, deasupra sa, furtuna din Nord îi amenință soarta.
El se îndreaptă, lasă odihna. Frica de fulgere și trăsnete, roiurile de insecte din jur îl înfurie.
Ah, din păcate, nu s-a temut în zadar: tună și fulgeră, cerul magnific rupe spicele și împrăștie boabele grânelor.
