Binecunoscutul explorator, Gulliver, revine pe scena Sălii Mari a Operei Comice pentru Copii, adus de talazurile învolburate ale imaginației minunatei echipe de creație, la cârma căreia se află regizoarea Antoaneta Cojocaru, aceeași care a pus în scenă alte spectacole magistrale dedicate copiilor, precum „Peter Pan” ori „Micuța Dorothy”.
Libretul semnat de Silvia Kerim este o adpatare după opera literară „Călătoriile lui Gulliver” a autorului englez Jonathan Swift, însă cu oarece modificări menite să „potrivească” versurile și trama pe muzica inconfundabilă a lui Marius Țeicu.
Eroul nostru a prins viață, evadând dintre filele cărții de povești care încadrează adâncimea scenei precum o ramă în interiorul căreia are loc acțiunea – însăși cartea pe care Gulliver o citea înainte să-l fure somnul și să se trezească pe o bizară insulă plutitoare, „cât o pălărie”, populată de niște omuleți gălăgioși și amuzanți, care-și spun liliputani.
Acțiunea începe în forță, printr-o explozie de entuziasm generată de piticii zglobii și hliziți, „cu glas dulce de urzici”, care fac schimb de ironii spirituale și replici hilare și dansează ca apucații, făcând tumbe pe plaja amenajată cu măiestrie de scenograful Vladimir Turturică, spre deliciul spectatorilor din sală.
Aparent inofensivi, stângaci și mucaliți, inițial se prezintă reciproc în fața oaspetelui lor naufragiat, caracterizându-se în fel și chip, expunând cu umor întreaga paletă de tipologii ale caracterului și personalității umane.
Curând, însă, realitatea se dovedește cu totul alta, după ce aceștia dau în vileag un plan ascuns. La ordinele lui Pluth, regele lor cu porniri dictatoriale și megalomane (sic), îl leagă fedeleș pe Gulliver cu… panglică roz, reușind, astfel, să-l imobilizeze pe gigant. Ulterior, negociază eliberarea sa în schimbul aducerii flotei liliputane, reținută de eternii inamici aflați pe insula vecină, Blefuscu. Cele două tabere adverse duc un război fără sfârșit, iar motivul de acum al conflictului a pornit de la faptul că Pluth, mare pasionat de ceasuri, a furat orologiul locuitorilor insulei Blefuscu, drept pentru care, respectivii i-au reținut miile și miile de corăbii. Așadar, Pluth și Gulliver bat palma: dacă Gulliver reușește să-i aducă flota înapoi, liliputanii îl vor ajuta pe acesta să-și recupereze corabia și să i-o repare, pentru a putea pleca de pe insulă.
Povestea este plină de surprize și întorsături de situație neașteptate; aflăm că, alături de marele Gulliver, pe insula Liliput se mai află câțiva ostateci, care îi cer exploratorului să-i ia cu el pe mare, atunci când acesta va reuși să plece din nou, pentru a ajunge acasă. Printre aceștia, se află piticul Barbă-cot și Sfiosul, care au fost răpiți din povestea „Albă ca Zăpada și cei șapte pitici” pentru a fi folosiți de machiavelicul Pluth în operațiunile sale militare. Fără succes, însă.
Surprinzătoare este idila dintre giganticul prizonier și delicata regină a piticilor, Iasomy – cea ca o păpușă – care se arată blazată și disperată de viața pe care o duce pe insulă, alături de regele liliputan, care toată ziua prinde muște și joacă bâza – probabil unul dintre cele mai amuzante momente ale spectacolului, în care supușii Înălțimii Sale (sic!) Pluth profită de ocazie și îi trag o mamă de bătaie, redată în relanti, printr-o coregrafie excepțională cu valențe filmice – în glumă, bineînțeles!
Decorul are un rol principal în acest spectacol: butaforiile joacă, accentuează situațiile și trăirile personajelor, sunt aproape la fel de animate ca acestea, sunt sarea și piperul (soarele și luna se „învârt” după iubirea tainică a lui Gulliver și Iasomy, iar tumultul valurilor le acompaniază stările).
Umorul este sporit de artificiile regizorale și coregrafice și de costumele atent concepute, care au rolul de a hiperbiloza anumite caracteristici fizice ale protagoniștilor, precum și diferența de dimensiuni dintre personaje: Gulliver poartă picioroange, iar ceilalți se deplasează mai mult în genunchi – fapt care dovedește abilitățile extraordinare și multilaterale ale interpreților.
Într-un final, Gulliver recuperează flota, care pare un set de jucării în mâinile giganticului erou, iar meșterii pricepuți de pe insulă se țin de cuvânt și îi repară acestuia corabia grav avariată în urma unei furtuni… cosând-o cu acul!
„Libertatea” pe care Gulliver o redobândește – cuvânt-cheie care apare într-un moment important din spectacol – reprezintă un puternic simbol ce îndeamnă publicul să îmbrățișeze cărțile: prin lectură, ne dezvoltăm cunoașterea și imaginația, cele două vâsle ale eliberării din ignoranță și limitări.
Chiar dacă știți povestea, modul amuzant și ingenios în care aceasta este redată vă va face să o îndrăgiți și mai mult și cu siguranță că veți ieși din sală cu amintirea unui spectacol de neuitat. Așadar, coborâți ancora la Opera Comică pentru Copii și rezervați-vă bilet!
Alexandra Zărnescu
