Am fost acolo… Acolo nu e un oraș, e un teatru plutitor, în care fiecare vizitator și localnic are un rol. Veneția fermecătoare, romantică și plină de apă, te scufundă într-o reverie greu de egalat de orice alt loc din lumea asta. Cu parfum de Casanova și cu fanteziile tale, împachetate în poveștile ecranizate de pe străzile strâmte și ușor înfricoșătoare, Veneția te sfidează cu minunile ei. Veneția cu măști, paste, pește, glasuri de gondolieri și Insula Murano, cu Piața San Marco și clădirile ei roz care coboară în apă, cu forfotă, culoare și drame pasionale.
Toate mi-au revenit în minte, urmărind fascinată, povestea sculptată de muzica lui Strauss-fiul, din „O noapte la Veneția”. Foaierul și Sala Mare a Operei Comice, în care te invitau să intri arlechini-majordomi, au fost transformate într-o piațetă veselă și zglobie, străjuită de proiecții, reprezentând palazzo de secol 18, în care se înfiripă grațios iubiri, trădări și farse. O lume de carnaval, într-o zi de Crăciun, în care ospățul e garantat de spaghetti, fructe de mare, „brânză cât e nisip la Lido” și replici savuroase: – „Sfântă Macaroană!”/ Te-ai rugat să fii mai deșteaptă?” / – „Nu, rugăciunile nu funcționează la mine!”
Într-un cadru seducător, croit de scenografa Adriana Urmuzescu, Maestrul Cristian Mihăilescu a aruncat pe scenă zeci de personaje pastelate, care avare, care dornice de intrigi, care slugarnice și interesate, dar toate cu o sete nebună de viață. Carnavalul, inundat de muzica lui Strauss, alunecă pe canalele Veneției, creând iluzia că cei mai săraci, pot deveni puternici, purtând măști.
„Libertate pentru măști!”, strigă disperat un personaj. O libertate plătită cu imaginație și amuzament, pentru că masca te aruncă-n anonimat, dar îți dă și șansa dedublării. Poți fi ce vrei: fante, aristocrat, iubită de Duce, saltimbanc și, mai ales, îți poți permite orice joc sub masca…Ținutele romantice, rochiile pompoase și crinolinele foșnitoare își plimbă poveștile de amor, profitând de un Duce de Urbino afemeiat, un senator gelos, un bucătar simpatic și multe alte personaje care au chef de intrigi și comploturi mici și spumoase. Pelerina e un alt artificiu care îți pune la adăpost escapada amoroasă interzisă, reper de identificare sau de păcăleală. Un fluviu de măști și de trăiri inversate, de dans amețitor, pe scenă și în sală, printre spectatori. La OCC, să cobori rolurile în sală este o scenă care face parte din reprezentație, te învăluie și te transformă în personaj.
O noapte la Veneția are o cronică superbă, în care aflați exact micile povești din poveste și detalii dantelate din spectacol.. Eu am vrut doar să vă provoc la o întâlnire de sfârșit de an cu una dintre cele mai frumoase lucrări ale lui Johann Strauss-fiul, însuflețite jucăuș și colorat de Cristian Mihăilescu. Nu că ar fi un motiv în plus, dar dacă biletul de la spectacol o să vă aducă și sejurul la Veneția, atunci chiar trebuie să veniți la o comedie de vis, o operetă sprințară, jucată într-un decor venețian eclatant.
Pentru că La Serenissima, cum e supranumită Veneția, nu putea să inunde decât un loc în care Filipissima a oferit proiectul construcției unui spectacol viu, amuzant și prețios.
Dana Macsim
