O ceață care tăia Bucureștiul în lung și-n lat se așezase obraznic peste bucuria mea de decembrie. Îmi propusesem să nu ratez povestea pe roți de pe linia lui 783 care promitea un parcurs gratuit Unirii (stația Horoscop) – via Piața Romană – OCC. Un autobuz zâmbăreț mi-a alungat temerile și mi-a adus curiozitatea în mintea mea ușor înghețată. O călătorie „brand-uită” te provoacă să nu rămâi cu nasul lipit de geam, în așteptarea stației în care trebuie să cobori. Așa că am vrut să aflu, de ce au hotărât să urce aici câțiva adolescenți gălăgioși din spate. Răspunsul a venit sec: „E gratis!”
„Bine, bine, dar… mergeți până la capăt, la Opera Comică?”
„Nu, coborâm la prima, am salvat un km de mers prin frig!”
Dezamăgită, mi-am reluat cuminte locul pe scaun și am preferat să urmăresc jocurile de lumini de pe Magheru. Au mai urcat doi domni, mult prea absorbiți de conversațiile prelungite la telefon, ca să mă pot apropia.
Am rezistat cu stoicism impulsului de a coborî în fața Operei Comice, în lumea mea, și am riscat un retur. Tocmai se terminase „Spărgătorul de nuci”. Părinți și bunici încercau să-i îndrepte pe cei mici spre autobuz, însă piticii rezistau cu cerbicie și unii chiar apelau la intimidări cu strigăte și urlete, doar-doar or mai zăbovi puțin prin Târgul de poveste care-ți lua ochii. După vreo 10 minute de așteptare, cutia muzicală pe roți, îmbrăcată de sărbătoare, a pornit. Autobuzul, deși același, nu mai era la fel. Se umpluse de uimire, rememorări, rugăminți și dorințe. Nici nu mai avea rost să mă transform într-un reporter ad-hoc, pentru că „subiectele” mele vorbeau singure.
„Mami, ține bine șervețelul cu Moșul meu Crăciun și fii atentă să nu se șteargă culorile”, o atenționează pe mamă, un băiețel care plecase dintr-un atelier al spiridușilor, cu o decorațiune proaspăt pictată.
„Hei, buni, ți-am zis să ai răbdare și să nu desfaci funda, că jocul e pentru Andi și el nu trebuie să vadă ce-i înăuntru!”. Prichindelul luase un cadou pentru frățior sau prieten, din magazinul brazilor împodobiți.
„Ai văzut cum mergeau invers sania și invers imaginile cu Spărgătorul și Clara? Cum naiba se mișcau?”, întreba contrariată o fetiță pe o alta, la fel de nedumerită de o scenă din „Spărgătorul de nuci”.
„Tati, vezi că aici e program în fiecare zi. Eu nu vreau cu musafirii. Mi-ai promis că mă dai în carusel și că o să stau mai mult pe derdeluș data viitoare. E mâine data viitoare, nu?”
Am ajuns în Piața Romană, am coborât în noapte și am simțit nevoia să înfrunt gerul cu gândurile mele. O nouă filă, dintr-o carte deschisă pe 29 noiembrie, se așeza docilă în mintea mea încărcată de povești. Nu mai e loc de tristeți banale și îngrijorări pasagere. E suficient să te apropii de lumea aceea, în care OCC îți pune la picioare bucuria copilăriei și nimic rău nu te mai poate atinge. E un scut miraculos, cu puteri magice pe tot parcursul anului, nu doar în aceste zile.
Când simți că nu mai poți înainta, urcă-ți stările grele în autobuzul-spectacol, cu pasageri-spectatori sau mergi la o reprezentație și vei reuși să înțelegi, de ce cu OCC nu poți încheia un contract și nu e de-ajuns să iei un bilet sau un abonament. Cu OCC ești sau nu ești!
Dana Macsim
