„Vocea Dunării” s-a făcut auzită – frumoasă, însorită și plină de culoare – la Opera Comică pentru Copii, în fața unui public numeros, care a aplaudat cu căldură prestația ansamblurilor dunărene invitate la București. Cântecele rușilor lipoveni din Jurilovca, ritmurile turcești din Medgidia sau doinele rumânilor din Serbia ne-au purtat de-a lungul Dunării într-un periplu cultural care ne-a demonstrat diversitatea incredibilă a tradițiilor și etniilor din bazinul dunărean.
Celebrele acorduri ale „Katiușei”, „Reabina” sau „Kalinka” au încălzit atmosfera încă de la începutul spectacolului, când pe scenă și-au făcut apariția doamnele din Ansamblul „Reabinușka” din Jurilovca. Corul și dansul lipovencelor a creat senzație în sala plină a Operei Comice pentru Copii, care a ținut isonul cântecelor și a aplaudat îndelung reprezentația. La fel de bine a fost primit tânărul tenor George Ionuț Vîrban, din Tulcea, care a interpretat excelent frumoasele cântece „Non puede ser” și „Non ti scordar di me”. Atât de bine, încât tenorul a fost nevoit să revină pe scenă cu un bis, de data aceasta cu celebrul „O sole mio”, răsplătit cu multe aplauze.
Ansambul „Qarasu” al comunității turco-tătare din Medgidia a adus pe scenă ritmurile orientale. Superbele caftane roșii cu șalvari aurii și cape cu voaluri lungi s-au unduit irezistibil pe acordurile melodiilor tradiționale turcești cu denumiri exotice: ”Destan”, ”Kizilciclar” sau ”Horan”. Dansatoarele au creat pe final un foarte frumos moment imitând zbaterea aripilor de pescăruș, prin mișcări fluide și foarte bine executate. Pentru următorul moment muzical am traversat Podul Prieteniei și am ajuns tocmai peste graniță, la Ruse. Un ansamblu vocal extrem de simpatic, compus din 7 puștoaice și un interpret foarte tinerel, a adus la București melodii tradiționale bulgărești într-o interpretare modernă, foarte pe placul publicului. Ansamblul ”Prista” din Ruse nu doar că a cântat impecabil, dar ne-a convins că tradiția nu este numai despre vremuri trecute, ci și despre originalitate și puterea de a crea acorduri noi pe muzici vechi.
Tinerele și tinerii din Ansamblul de dans ”Rozele Calafatului” au ”rupt” apoi scena cu dansuri tradiționale românești. Ritmurile sârbelor și horelor însoțite de chiuituri ne-au făcut să dansăm și noi puțin în scaune, motiv ca să aplaudăm furtunos întreaga reprezentație. Horele românești au făcut apoi loc doinei rumânești, interpretată de bătrâna doamnă Iela Marianovici din Ansamblul folcloric ”Stol”, venit tocmai de la Bucea, din Serbia. Momentul emoționant a fost urmat de câteva dansuri tradiționale pe melodii vechi precum ”Joc gi la Munce-Ropota” sau ”Ardeleana-Manăstârenca”, performate de câțiva tineri în costume tradiționale rumânești extrem de interesante. Dansul tradițional a fost înlocuit pentru scurtă vreme de două reprezentații de balet, respectiv dans modern. Talentata balerină de numai 13 ani Ana Toderică ne-a încântat privirile cu dansul ei pe variația din din baletul ”Esmeralda” (Cocoșatul de la Notre Dame), fiind urmată de și mai tânăra Cristina Tudorache, care a creat un moment artistic foarte frumos cu un dans pe acorduri de jazz.
Spectacolul itinerant „Vocea Dunării de la izvoare la vărsare”, care a ajuns și la Tulcea, a fost și o excelentă ocazie pentru micii bucureșteni să afle multe informații despre orașele traversate de Dunăre, grație informațiilor și imaginilor difuzate între reprezentații. Regizorul Cristian Mihăilescu, cel care a creat acest minunat periplu cultural de-a lungul Dunării, ne-a oferit o seară magică și ne-a făcut să oftăm puțin de dorul locurilor însorite pline de pescăruși.
Livia Cimpoeru
