E o întrebare care apare în mintea fiecărui părinte pe măsură ce anul școlar se apropie de final. Pentru copiii care nu au frați mai mari sau pe bunici aproape, dar mai ales pentru copiii cărora le este dor de colegi, de pauzele cu năzbâtii și de orele desfășurate într-o sală de clasă, adică pentru toți copiii :), avem o veste minunată: acum că școala s-a terminat, începe… Școala! Mai exact, dăm în curând startul la două luni de joacă „regulamentară”, în prezența unor oameni care iubesc copiii și știu cum să se poarte cu ei, indiferent de situație. Am pregătit serii de câte două săptămâni de cursuri, în care se leagă prietenii, se creează amintiri și se întărește sistemul imunitar, printr-o continuă stare de bine, alături de alți copii. Adică exact ce ne-a lipsit în ultima perioadă.

Și pentru a răspunde întrebării din titlu, vă invit să-mi cunoașteți colegele din echipa de comunicare a Operei Comice pentru Copii, fiecare dintre ele fiind diriginte, la fel ca și mine, la cel puțin una dintre cele patru serii de școală de vară programate în perioada 28 iunie – 21 august 2021, la sediul nostru din Calea Giulești nr. 16.

Miriam Aldea face parte din echipa Operei Comice pentru Copii din 2014 și în toți acești ani s-a asigurat că sute de mii de copii din instituțiile de învățământ din capitală au acces la spectacolele OCC în cele mai bune condiții. Între timp, și-a însușit și rolul de mămică de preșcolar, astfel încât poate intui mai bine decât oricine dintre noi nevoile părinților tineri, care lucrează și au și copii mici în grijă.

Am întrebat-o pe Miriam ce e diferit la statutul de diriginte față de toate celelalte activități de care se ocupă la OCC. „Faptul că-i ai pe copii întreaga zi sub observație, te joci cu ei zilnic, în orele de dirigenție, ești un substitut al părintelui. Ești acolo dacă ei plâng, ești acolo să-i ții în brațe, le povestești despre emoții și îi faci cumva, cu blândețe, să se înțeleagă, atunci când au nevoie. Dirigintele are un rol mult mai activ decât toți ceilalți adulți implicați în program, căci este prezent în clasă pe toată durata orarului și trebuie să fie atent la nevoile copiilor. Iar când ne referim la o clasă întreagă, nu la 1-2 copii, atunci devine interesant.”

Ce ar trebui să știe părinții copiilor care participă la Școala de Vară OCC 2021? „Că avem foarte mare grijă de copiii lor, ca și cum ar fi copiii noștri. Suntem acolo tot timpul pentru ei, atât emoțional, cât și psihologic, cât și social, îi ajutăm să se integreze, niciodată nu vom lăsa un copil pe dinafară, îl lăsăm să se integreze în ritmul său propriu și facem absolut tot posibilul ca fiecare copil să se simtă în Școala de Vară ca la el acasă.”

Raluca Bârsan ne spune că părinții copiilor ar trebui să știe că „participanții la Școală se vor întoarce acasă, după două săptămâni petrecute la noi, mult mai dezinvolți, comunicativi, cu foarte mulți prieteni noi, așa că părinții ar fi bine să fie pregătiți de întâlniri după aceea prin parcuri sau să vină chiar la Opera Comică în weekend-uri. Copiii se vor distra cu siguranță, nu avem în tot istoricul nostru de școli de vară niciun incident, așa că pot fi siguri că vor fi pe mâini bune și se vor juca foarte, foarte mult. Pe lângă faptul că vor învăța o mulțime de lucruri, vor deveni mici artiști pentru câteva zile, își vor pune toată energia la lucru aici, iar noi știm s-o drămuim cum trebuie.”

Pe Raluca o întâlniți în fiecare săptămână în Grădina OCC, unde coordonează toate atelierele de creație și are grijă ca pe lângă spectacole, publicul nostru să se bucure în fiecare weekend de filme inspirate pentru întreaga familie. Am întrebat-o și ce e diferit la statutul de diriginte față de toate celelalte activități de care se ocupă la OCC. „Școala de Vară nu e cu mult diferită, pentru că tot timpul lucrăm cu copii, ne-am obișnuit cu acest lucru, dar acest program ne apropie în fiecare vară de copiii al căror diriginte suntem și asta ne încarcă foarte mult sufletul. Ne dă și nouă energie să mergem mai departe când îi vedem cum evoluează, ne bucurăm să-i revedem, chiar și peste ani, și să remarcăm cum au crescut, cum s-au schimbat, să-i recunoaștem aici la noi, în curte. Bineînțeles că statutul de dirigente vine și cu multe alte responsabilități, însă nu le mai băgăm de seamă. Ne punem și noi creativitatea la lucru alături de copii, ne gândim cum să-i ținem ocupați tot timpul, inventăm jocuri și ne bucurăm de această vacanță împreună cu ei.”

Sabina Chirilă strălucește pe scena Operei Comice pentru Copii de peste un deceniu, în spectacole de balet, în care e protagonistă, iar apoi se reîntâlnește cu publicul la Magazinul OCC, unde îl cucerește din nou, de data aceasta ca om de comunicare. În spatele zâmbetului larg și al privirii calde regăsim totuși disciplina și puterea de muncă ale unei balerine.

Întrebată fiind despre rolul de diriginte sau trainer, în comparație cu cel de artist, Sabina ne-a împărtășit următoarele: „Experiența de trainer este evident diferită de cea de artist pe scenă, rolul meu nu mai este de a transmite emoție și caracterul personajului, ci și de a împărtăși din experiența mea artistică, viitorilor – cine stie?! – balerini, muzicieni, actori. În ambele situații, și în sala de spectacol, și în sala de curs, m-am întâlnit cu foști cursanți, respectiv spectatori. Ca trainer, timp de câteva zile, trebuie să creez o conexiune cu zeci de copii, să îi atrag către lumea dansului și chiar să îi ajut să își descopere un talent. Deși pare complicat, copiii fac acest proces simplu și firesc, ne împrietenim foarte repede și – cel mai important – ne distrăm de minune învățând pași de dans. Le mulțumesc părinților pentru că ne oferă ocazia de a petrece timp cu copiii lor și le urez două săptămâni liniștite, căci de energia celor mici ne vom ocupa noi!”

Cine a venit măcar o dată la un spectacol la Opera Comică pentru Copii, cu siguranță a cunoscut-o pe Roxana Pencu, întrucât ea este prima persoană din OCC cu care se întâlnește publicul nostru. Roxana coordonează multe echipe și programe, iar cele mai dragi îi sunt proiectele care îi au în prim-plan pe copii – fie că vorbim de adolescenții care vin în programul de voluntariat, fie că ne referim la copiii de toate vârstele, care participă la tabere și școli de vară. La rândul ei mamă a două copii, dintre care unul adolescent, Roxana empatizează cu părinții participanților și le întâmpină nevoile de informare cu blândețe.

Am întrebat-o ce e diferit la Școala de Vară 2021 față de Taberele OCC sau Vacanța Activă, ambele fiind proiecte pe care le-a coordonat în trecut. „E stresul mai mare pentru toată lumea, din pricina pandemiei din care ne revenim, și deja la Vacanța Activă mi-au lipsit îmbrățișările și „lipiciul” copiilor. Altfel, disponibilitatea, atenția și empatia noastră sunt tot acolo, ca și până acum.” Dintre toate ofertele care există pe piață, cu ce se diferențiază Școala de Vară de la OCC? „Să-i întrebăm pe părinții care vin la toate activitățile noastre de ani buni. Pe cei care se întorc. Suntem buni, suntem inimoși, suntem acolo pentru copii. Ei știu, ei simt, ei plâng când pleacă. Și tot EI se întorc. Nu cred că o experiență OCC le schimbă viața, dar în mod sigur creează noi perspective, noi paliere, noi oportunități. Depinde și de deschiderea lor. Când întâlnești oameni buni în calea ta, pare mai ușor să visezi!”

Atunci când nu este la butoanele aplicației Opera Copiilor sau ale conturilor de social media, Alexandra Pandelescu e în foaier, alături de Roxana Pencu, și se remarcă prin umorul relaxat, cu care câștigă mulți adepți, de toate vârstele. Tot ea se ocupă și de relația cu partenerii noștri și aduce această atitudine de câștig reciproc și în Școala de Vară, ca diriginte, rol despre care am întrebat-o mai multe. „Am trecut prin diverse etape la OCC, unele mai provocatoare decât altele, dar rolul de diriginte mi se pare că aduce cea mai mare responsabilitate. Nu doar din considerente evidente, precum grija pentru cei mici, dar și pentru că îmi doresc foarte mult ca ei să se simtă bine, să se distreze și să învețe tot felul de lucruri care să-i captiveze cu adevărat. Asta e o provocare, dar mă voi bucura din plin de ea”. În ceea ce îi privește pe părinți, Alexandra consideră că „ar trebui să știe că joaca este cel mai important element în învățare și în dezvoltarea sănătoasă a celui mic. Asta vom face la SDV toată vara, iar copiii ne vor îndrăgi atât de tare încât nu vor dori să mai plece.”

Laetitia Nicolescu intră zilnic, de ani buni, în universul copilăriei, de luni până sâmbătă la Atelierele „Micul Artist”, iar în weekend ne întâmpină la casa de bilete și la camerele de evadare inspirate din poveștile lui Ion Creangă. Tot ea organizează petrecerile de zile de naștere cu Aventura Parc și Escape Room, astfel încât știe foarte bine când e rost de distracție și când e cazul să fim serioși. Interacționând zi de zi cu copii cu vârste începând de la 4 ani, a putut observa evoluția lor de la grădiniță la gimnaziu, în multe cazuri.

Am întrebat-o ce a remarcat de-a lungul anilor în comportamentul copiilor care au „crescut” la OCC. „Cu fiecare participare la proiectele noastre, copiii acumulează o avere inestimabilă, de care se folosesc în fiecare situație. La OCC au parte de socializare intensă, diversitate culturală, dezvoltarea independenței, amintiri minunate, încurajarea unui mod de viață activ, copiii adăugându-și astfel niște cărămizi solide la dezvoltarea lor ca viitori oameni mari. Un copil OCC se remarcă în mod pozitiv în orice mediu, cu foarte mare ușurință.”

Am întrebat-o, de asemenea, și pe Laetitia de ce ar alege un părinte să-și aducă la noi copilul față de oricare alt loc similar, iar răspunsul a fost pe măsură. „Pentru că la OCC va fi sub atenta supraveghere a personalului instituției, cu cei mai mulți dintre noi fiind deja familiari, dacă au venit la spectacole în trecut. De asemenea, pentru că există reguli stricte privind siguranța participanților și comportamentul organizatorilor. După ce copiii își vor face prieteni noi și vor fi prinși în atmosfera și spiritul locului, vor dori să-și prelungească șederea cât de mult se poate.  Și dacă cele de mai sus încă nu v-au convins în totalitate, vă mai dau un pont… taberele de vară sunt de obicei nișate, însă cele organizate de OCC ies din acest tipar și le oferă copiilor o experiență unică și de neuitat. Iar cu atât mai mult dacă cei mici au interes înspre artă sau muzică, cu siguranța Școala de Vară OCC este varianta câștigătoare.”

Iris Pencu este psihologul echipei noastre, și la propriu, și la figurat, având mereu la îndemână soluții creative pentru cele mai neașteptate situații. Se ocupă de abonații OCC și face echipă cu Raluca Bârsan și Sabina Chirilă în fiecare săptămână la Magazinul OCC, fiind mezina trupei noastre. Iris a început activitatea la OCC ca voluntar, înainte de majorat, astfel îi este foarte ușor să relaționeze cu adolescenții și să recunoască toate comportamentele care îi erau familiare până nu de mult.

Am întrebat-o cum percepe rolul de diriginte după deja câțiva ani de intâlniri săptămânale cu copiii și părinții lor. „Diferențele sunt foarte mari, mai ales prin prisma relației pe care o creezi cu copiii. Ca diriginte, petrec mult mai mult timp cu ei – este vorba de opt ore pe zi, timp de două săptămâni – ajung să-i cunosc mult mai bine și altfel, pentru că în weekend, la celelalte activități, ei vin cu părinții. La Școala de Vară părinții nu participă, și atunci eu devin persoana în care ei au încredere, persoana care îi protejează. Și se lipesc într-un fel de tine când îți oferă această încredere, când știu că tu ești acolo pentru ei. În activitățile din weekend, de care mă ocup, ei vin tot timpul cu părinții, și atunci părinții sunt persoana în care ei au încredere și eu sunt pur și simplu partenerul de joacă. Evident că sunt partenerul lor de joacă și la Școala de Vară, dar relațiile sunt puțin diferite.”

Ce altceva ar mai trebui să știe părinții copiilor care participă la Școala de Vară OCC 2021? „În primul rând, părinții ar trebui să știe că, deși acest program se numește Școala de Vară, nu seamănă deloc cu o școală. Deși ne numim diriginți și profesori (traineri), nu avem catalog și nu încheiem medii, nu sunt tocmai aceleași obiective ca la școală. Vrem să fie o activitate relaxantă și foarte distractivă pentru toată lumea. Clar ne dorim să învețe foarte multe lucruri în aceste două săptămâni, fără a urmări acele structuri tradiționale din școală.”

Mai mult decât au deja din casă colegele mele, eu n-aș putea să vă mai împărtășesc. Pentru toți cititorii care au parcurs textul până acum, părinți de potențiali participanți sau nu, am un singur mesaj, dincolo de mulțumirile care se cuvin pentru atenție și răbdare: așa cum se spune că e nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil, la fel de bine e nevoie de un singur copil pentru a uni o întreagă comunitate, iar noi, cei de la OCC care intrăm în contact direct cu copiii, suntem cei mai fericiți săteni. 🙂 Ne vedem în Școala de Vară OCC 2021!

Regulament de participare: bit.ly/REGULAMENT_ȘcoaladeVarăOCC

Formular de înscriere: bit.ly/ÎnscrieriȘcoaladeVarăOCC2021

Un interviu de Adina Iacob

BONUS:

Care e cea mai simpatică amintire de la proiectele similare Școlii de Vară (taberele urbane, pașaportul de vacanță, vacanța activă etc.)?

MIRIAM: „Bătăile cu pistoale cu apă în curte, vara trecută, când am fost partener de joacă în programul Pașaportul de Vacanță, și toate hainele copiilor lăsate la uscat, la soare. Da, le ceream de la bun început părinților haine de schimb atunci când îi aduceau pe copii la noi. :)”

ALEXANDRA: „În prima tabără, când un voluntar i-a învățat pe toți participanții imnul taberelor, „Azi aducem varză-n târg”. Titlul era singurul vers al piesei, iar ei aflau asta cu fiecare strofă nouă, care se anunța a fi foarte grea, și erau foarte încântați de această melodie. Apoi toate seriile ce au urmat cântau azi aducem varză-n târg, varză-n târg, varză-n târg atunci când era ora mesei.”

IRIS: „În prima zi de Vacanță Activă, în primăvara aceasta, chiar la prima oră, am ajutat o fetiță să-și scoată un dinte de lapte. Dințișorul i se clătina deja când a ajuns la noi, avea un măr pe masă, i-am spus mai mult în glumă să muște din el, m-a ascultat și i-a ieșit dințișorul de la prima mușcătură, fără nicio durere. Am întrebat-o dacă vrea să mergem la baie, iar ea a cerut doar o punguță în care să-l pună la păstrare, apoi a continuat să se joace.”

LAETITIA: „Negocierile pentru participarea la nesfârșit în același obiectiv din curte, într-un interval limitat de timp. Am avut la un moment dat un băiețel care a vrut să se plimbe cu bărcuța pe Râul OCC de șase ori în mai puțin de o oră, la Pașaportul de Vacanță.”

ROXANA: „Prima piesă de teatru din tabere, când am fost imitate și personificate fiecare dintre noi, coordonatorii. La Vacanța Activă, în primăvara aceasta, a fost o fetiță care se îmbrățișa de foarte multe ori la despărțire cu tatăl ei și când am cerut și eu o îmbrățișare de la ea, fetița l-a rugat pe tătic să îmi ofere îmbrățișarea.”

RALUCA: „Jurnalele pe care copiii le creează în timpul școlilor de vară mi se par niște amintiri foarte frumoase, atât pentru ei, cât și pentru diriginți. Descoperim acolo trăiri pe care ei le-au avut și nu ni le-au transmis, vedem cum își pun singuri ideile și experiențele pe foaie, ceea ce e este foarte diferit de modul cum se exprimă și cred că dacă le păstrează părinții peste ani, și copiii își vor aminti de aceste veri petrecute la Opera Comică cu mare drag și cu nostalgie.”

ADINA:  „Într-una dintre taberele de vară, chiar înainte de plecare, cel mai mic dintre participanți, nemaiavând răbdare să ajungă până la baie, ne-a pus pe toți în fața faptului împlinit. Astfel, bunica a plecat cu un bagaj suplimentar față de cel de la venire. 🙂 La Vacanța Activă, mezina seriei adormea în brațele noastre din clasă până la poartă, și făceam cu rândul, de drag, cine să o aducă la părinți, la finalul zilei.”

SABINA: „Sunt nenumărate momente frumoase în programe de acest tip, însă una dintre amintirile mele preferate este de la primul proiect la care am participat în calitate de trainer. La finalul perioadei de cursuri, copiii au avut ocazia de a urca pe scenă alături de artiști foarte cunoscuți. A fost o emoție extrem de puternică pentru mine, pot spune că am dat o mână de ajutor la transformarea cursanților în artiști. Unii dintre ei nu avuseseră niciodată ocazia de a simți magia scenei. M-am bucurat nespus pentru ei.”